Bill of Rights (13 februarie 1689) - Legea Drepturilor

Întrucât natura acestui demers nu îmi permite o abordare exhaustivă, îmi propun să realizez o prezentare sumară a ceea ce a reprezentat actul de la 1689, cunoscut sub denumirea de „Bill of Rights” , atât pentru istoria engleză, cât și pentru cea mondială.

În structura lucrării mele, voi încerca să acopăr următoarele aspecte: o scurtă referire la evoluția ideilor care au stat la baza definirii conceptului de drepturi ale omului, o integrare a documentului în contextul istoriei Angliei, precum și o interpretare personală a declarației, încercând să evidențiez impactul pe care l-a avut, atât asupra istoriei politice britanice cât și a evoluției ideii de drepturi ale omului.

În pofida faptului că rudimente ale acestui ideal pot fi identificate încă din secolul al XIII-lea, odată cu apariția unui prim important document cu valoare juridică, o istorie a drepturilor omului este anevoie de structurat în prezenta lucrare, dat fiind faptul că această idee dobândește forme concrete odată cu apariția și dezvoltarea statului modern. În prezent, respectarea drepturilor constituie un criteriu în stabilirea legitimității politice a unui stat.

Din punct de vedere juridic, după cum am menționat mai sus, este acceptată în general teoria conform căreia o primă reglementare a drepturilor omului își are originea în „Magna Charta Libertatum” (1215). Ideea se dezvoltă odată cu apariția mult mai târziu a „Petition of Rights” (1628), „Habeas Corpus Act” (1679) și „Bill of rights” (1689) . Forme mai concrete ale ideilor propuse de aceste documente le vom întâlni în „Declarația de Independență” (4 iunie 1776) și în primele constituții ale coloniilor americane răsculate împotriva Angliei. De asemenea, „Declarația drepturilor omului și cetățeanului”, redactată de starea a III-a, odată cu izbucnirea revoluției franceze în 1789 și alte asemenea acte au constituit baza documentelor contemporane, din ce în ce mai elaborate, precum „Declarația universală a Drepturilor Omului” (1948) ce a stat la baza „Convenției Europene a Drepturilor Omului” . În prezent reglementarea juridică a drepturilor omului constituie apanajul Comisiei Europene a Drepturilor Omului și al Curții Europene a Drepturilor Omului ca instituții reprezentative în cadrul Uniunii Europene.

După succinta introducere în istoria documentelor juridice ce au tratat conceptul de drepturi ale omului, putem vorbi și de contextul istoric în care se ajunge la redactarea acestui document cu un impact puternic în istoria Angliei.

Deși se ține cont de însemnătatea istorică a „Magna Charta”, stabilirea drepturilor omului din secolele XVII-XIX se realizează în forme declarative, unilaterale care ulterior se încorporează și în constituții. „Magna Charta” vizează numai anumite categorii sociale, recunoscând sau întărind drepturile nobilimii, pe când declarațiile ulterioare din perioada modernă vor vorbi în numele individului revendicând sau proclamând drepturi pentru întreaga societate ; vorbim aici despre „Petition of Rights” și „Habeas Corpus Act”. Deși trebuie subliniată importanța declarației „Bill of rights”, aceasta nu se referă propriu-zis la conceptul de drepturi ale omului, așa cum îl percepem astăzi. Deși își are importanța sa în evoluția actelor cu caracter constituțional britanice, în special cu privire la rolul Parlamentului, nu este însă, nici echivalentul unei constituții scrise .