Bazele Organizării Europei Moderne Reforme și Revoluții

Progresul societatii se realizeaza incontestabil prin aportul performantelor spiritului uman. Un suport substantial al progresului il reprezinta si schimbarile ce se produc in structura economico-sociala si politica. Unele dintre acestea se produc lent, evolutiv, in perioade indelungate de timp, altele reprezinta interventii constiente in acest proces. Aceleasi schimbari, insa, se produc uneori in timp scurt si cu violenta, prin lupte deschise pentru acapararea puterii - revolutii.

In istoria Europei s-au declansat, intre mijlocul secolului XVI si mijlocul secolului XIX, mai multe asemenea fen explozive cu consecinte notabile in istoria intregului continent si chiar a lumii intregi. In cadrul acestui proces amplu, momentele de reforma se intrepatrund cu momentele de factura revolutionara.

Prima revolutie din istoria omenirii este Revolutia din Tarile de Jos, prima revolutie politica ce a izbucnit in 1566. Tarile de Jos cuprindeau teritoriul actualelor state Olanda, Belgia si Luxemburg (Benelux). Acest teritoriu era compus din 17 provincii autonome care, la sfarsitul secolului XV, au ajuns sub stapanirea Casei imperiale de Habsburg, domnitoare in Imperiul romano-german, iar in 1516 si in Spania.

Principala caracteristica a acestor teritorii a fost intensa lor dezvoltare economica in toate ramurile, dar cu precadere in meserii si in comert. Textilele si dantelariile din provinciile Flandra si Brabant erau comercializate in toata Europa. Vestite erau santierele navale din nord iar negustorii din acea zona erau intermediarii comertului european. Viata urbana era, deci, foarte dezvoltata. Nicaieri in Europa nu se intalneau atatea orase pe un spatiu asa restrans si un numar asa mare de oraseni si de ocupatii specifice lor.

O conditie necesara desfasurarii ocupatiilor urbane era libertatea politica si individuala a celor ce le practicau. Prin impartirea posesiunilor germane si spaniole ale dinastiei de Habsburg, in 1556, Tarile de Jos au intrat sub stapanirea Spaniei si a regelui Filip II. In acest fel, provinciile cele mai dezvoltate economic, mai urbanizate si mai libere ca traditie a regimului lor intern, au intrat sub dominatia unei monarhii absolutiste, arhicatolica, intoleranta, aristocratica si cu o economie preponderent agrara, care exploata irational intinsele ei posesiuni coloniale din America.