Barocul

Extras din referat Cum descarc?

Barocul, ca si curent artistic, s-a manifestat in cultura europeana intre anii 1550-1750, perioada de apogeu fiind intre 1600-1700. Este considerat o perioada de criza a culturii, caracterizata prin rafinamentul si predilectia pentru extravaganta. Spre deosebire de perioada anterioara, Renasterea, in care predomina bucuria si idealismul, barocul adduce sentimental tragicului si angoasa. 
O prima etimologie a cuvantului "baroc" se poate face pornind de la cuvantul "baroco", un cuvant arficial, care in Evul Mediu, descria un silogism. O a doua etimologie are la baza cuvantul spaniel "baruecco" sau cuvantul portughez "barocco", ambele indicand o varietate de perla imperfecta, avand o forma intre sfera si oval. Termenul portughez trimite spre o perla cu forme asimetrice si ape impure.
In Dictionarul artelor frumoase din 1797 teoreticianul Italia Milizia defineste barocul ca un superlative al bizarului, un exces al ridicolului. Bizarul apare ca o consecinta a excesului, a suprasaturatiei, ca o explozie a formelor mari in detaliu care nu permit armonizarea partilor cu intregul. In muzica, barocul aduce armonie confuza, incarcata cu modulatii si disonante, o intonatie dificila si o constrangatoare, iar in literatura este vazut ca o nuanta a bizarului. El este rafinament si abuz si totodata ridicolul impins la exces. Fara indoiala ca la un momentdat Borromini, in arhitectura, Bernini, in sculptura, Pietro da Cortona, in pictura si Cavalerul Marino, in poezie, au fost considerati considerati "ciuma gustului", "ciuma" care a atins un mare numar de artisti.
De abia mai tarziu, Barocul desemneaza un obiect cizelat cu multa finete, acceptiune care va patrunde in terminologia literara.
Barocul a fost nu numai un stil, a fost cultura integrala, intr-un anume context instoric, cu o viziune specifica a lumii, o traire, anumite atitudini in fata vietii si a mortii.
Contextul istoric este acela al razboaielor religioase. Se poate intampla ca tocmai viziunea asupra mortii si a vietii sa constituie o circumstanta care le facea posibile.
Descoperirea relativ recenta a rotatiei pamantului in jurul soarelui era cea care prilejuia un sentiment apasator de instabilitate sau tocmai aceste sentimente creau premisele acceptarii unui asemenea fapt.
Reforma protestanta a aparut catre 1520 cu Luther si Calvin. Ea ridica impotriva practicii indulgentelor si a atotputerniciei Bisericii, predicand omnipotenta unui Dumnezeu Judecator de a carui manie trebuie sa te temi. Redus la neant in raport cu divinitatea, sfaramat, omul nu poate coopera pentru salvarea sa, ci trebuie sa fie obiectul unei predestinari
Ca o reactie, Contra-Reforma a aparut in 1540, prin fondarea ordinului iezuitilor de catre Ignacio de Loyola care dorea sa redea Bisericii Catolice o imensa putere spirituala si vremelnica, recastigand spiritele printr-o devotiune suprema. Ca o consecinta a acestui fapt, s-au ridicat biserici stralucitoare si minunate, cu bolti abundent pictate, decoratiuni fastuoase, poleite cu aur, orgi si coloane rasucite, statui care pareau insufletite, cuprinse de sentimente intense si aflate in miscare. Altarul avea menirea sa impresioneze mai degraba decat sa trezeasca ganduri cucernice. 
Protestentii erau foarte angoasati avand o viziune sumbra despre lume si viata, aneantizau omul in fata unui Dumnezeu puternic si inspaimantator, ceea ce nu este strain de un baroc negru. De aceea barocul este legat de coexistenta in opozitie a Reformei si Contrareformei.
Aceasta unitate incordata a contrariilor ( de altfel un procedeu literar tipic baroc sau idee baroca) rezida in marele elan de pietate care se manifesta in epoca. Barocul nu s-ar putea intelege, daca ignoram esenta sa profund religioasa, metafizica. Totusi apele religioase, despre care vorbeste Pierre Chaunu erau tulburi. Jocul lor sangeros nu era intamplator, accidental, cat cautat, atat de catolici, cat si de protestanti, ca o cauza a acelorasi pasiuni exacerbate. Sensibilitatea epocii era lacramoasa si cruda, excesiva. 
Se afirma ca si noua cosmologie s-ar fi gasit la originea sensibilitatii baroce. Kepler insusi avea frisoane de groaza la ideea de infinit, care-i sugera un mare mister. Savantii insisi acceptau cu greutate miscarea Pamantului, faptul ca acesta nu se gasea in centrul creatiei, ca orbitele erau iregulare, deci descentrate, ca Soarele are pete, deci e imperfect. Totusi cele mai multe descoperiri aveau la origine ipoteze si calcule, deci ele se corelau mai degraba cu imaginarul, decat cu realitatea obiectiva. Pana si in medicina, William Harvey, acest Kepler al fiziologiei, face un lucru similar inlocuind imaginea statica cu una dinamica atunci cand a descoperit circulatia sangelui.
Viziunea despre lume in baroc
Renasterea percepuse lumea ca opera divina, o creatie cu un caracter sacru. In baroc nu se mai remarca unitatea sau armonia, ci dimpotriva o diversitate care atinge haoticul, o dezordine guvernata de intamplare. Formele existente parusera perfecte la inceputul creatiei. Barocul este sensibil fata de inconstanta si inconsistenta acestor forme. Ne arata schimbari ale formelor - metamorfoze - deformari - anamorfoze - aberatii ale formelor - monstri grotesti - proliferarea formelor - fiinte proteiforme, ca si Proteus, care era un simbol al epocii, evanescenta lor ( obiecte fara forme ca apa, norii, focul, vantul). De altfel in baroc formele erau mai putin importante decat materia. Barocul vede in materie forta prima generatoare, elementul stabil si comun tuturor celor existente, oricare ar fi transformarile lor. Explicatia supranaturala a creatiei face loc unei explicatii pozitiviste; Dumnezeu, indepartat si ascuns, nu mai intervine intr-o lume abandonata existentei sale fizice. Toate cele existente sunt puse pe acelasi nivel ontologic. Pentru unii aceasta semnifica o stare de decrepitudine. Soarele este o planeta ca toate celelalte, are pete sau este impur, luna inceteaza sa mai fie o sfera imaculata, epifanie a puritatii, pentru a deveni o sfera macinata, expresie a coruptiei materiale.
Cat despre regiunea terestra, aceasta se infunda in materialitatea sa. Pamantul este supus disolutiei, iar acest proces pare sa se accelereze si sa-si atinga scopul. Oamenii au sentimentul ca lumea e batrana si ca stingerea sa e aproape. Guillaume Bude isi dezvaluia astfel aceste idei sumbre : "Cat despre mine, inclin mai degraba sa cred ca ultima zi deja a inceput sa se lase si ca lumea e in declin, ca e veche si lipsita de sens, ca indica, prezice si anunta caderea si sfarsitul apropiat." Totusi, acest limbaj pare retinut in raport cu delirul eshatologic al celor care isi imaginau teribile catastrofe planetare, apocalipse inspaimantatoare si crude Judecati de Apoi. Preotii le anuntau din amvon, scriitorii si le imaginau, toata lumea era obsedata de acest lucru.


Fisiere in arhiva (1):

  • Barocul.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:

* Prin apăsarea pe butonul “Descarcă acum” declar că am citit, înțeles și agreat termenii și condițiile.
* Prețul este fără TVA.


Hopa sus!