Anglia și Normandia

Cucerirea Normanda, din 1066, a dat Angliei o clasa stapanitoare noua si straina. Regii normanzi au creat o monarhie puternica, implicand si Anglia in ambitiile lor dinastice pe continent.

Dupa ce l-a invins pe Harold in batalia de la Hastings, Wiliam Cuceritorul (1066-1087), s-a incoronat la Westminter, fiind recunoscut rege de ,,parlament" anglo-saxon. Acesta i-a legitimat pozitia, insa nu putea ascunde faptul ca s-a suit pe tron prin intermediul fortei, distribuind prazile de razboi sustinatorilor sai.

Totusi, Wilhelm a fost capabil sa se foloseasca de faptul ca putea controla intreaga tara. El a pastrat o mare portiune de pamant pentru el insusi, impartind ce ramasese in parcele mici, astfel incat proprietatile supusilor sai erau prewa imprastiate pentru a constitui o amenintare puternica.

Astfel, monarhia normanda a Angliei a fost mult mai puternica decat majoritatea monarhiilor de pe continent, iar in 1066 Wilhelm a reusit sa obtina un juramant de credinta de la toti vasalii din tara cu implicatia nefeudala ca loialitatea lor era in primul rand fata de coroana, iar apoi fata de lorzii de la care aveau pamanturile.

Din acest motiv monarhia engleza a fost foarte puternica comparata cu alte state feudale. Totul continua sa depinda de personalitatea regelui insusi, insa autoritatea coroanei era inca usor subminata de problema succesiunii la tron, sau cand un copil sau o personalitate necunoscuta ocupa tronul.

Cavalerii calari in armuri erau de neinlocuit in camp deschis, dar securitatea era asigurata mai ales prin construirea de castele. Acestea ofereau protectie impotriva atacurilor neastepate, serveau drept resedinte pentru lorzi, iar prin dimensiunile lor simbolizau suprematia in fata srainilor.

Cea mai mare parte a castelelor normande timpurii erau construite din lemn, ridicate in graba din motive de securitate, si a trecut inca un secol de la apritia castelelor de piatra.

Desi normanzii dominau ordinea sociala, iar franceza devenise limba exclusiva a curtii, a claselor sociale superioare, fiind folosita in cele mai importante opere literare, Anglia anglo-saxona nu era inca eliminata. Metodele anglo-saxone de administratie si impozitare au supravietuit; la fel s-a intamplat si cu sistemul guvernamental local, cu serifii, tribunalele, juratii si districtele. Acestea erau principalele surse de informatii pentru celebra Carte a judecatii de apoi, o cronica realizata in fiecare district, in care figurau toate resursele regatului condus de regele Wilhelm si completata in 1086.

In timpul domniei lui Wiliam al doilea (1087-1100), Anglia si Normandia au fost pentru scurt timp separate, insa fiul cel mai tanar al lui Wiliam Cuceritorul , Henry I (1100-1135), a devenit regele Angliei, iar in 1066 acesta a preluat si conducerea Normandiei de la fratele sau.

Asemenea predecesorilor sai, Henric a intarit in mod constant autoritatea coroanei engleze.Realizarile sale au fost insa amenintatein momentul in care fiul sau Wilhelm s-a inecat in timpul unei calatorii cu Corabia Alba (1120). Singura sa mostenitoare directa era fiica sa Matilda, iar in aspra societate masculina din acele timpuri nu era cu putinta ca o femeie, oricat ar fi fost de desteapta sa se impuna.