23 August 1944

Timp de peste patru decenii, pana la caderea regimului comunist, 23 august a fost ziua nationala a Romaniei, marcata cu parade miliare, steaguri si spectacole grandioase tinute pe stadioanele tarii.

Astazi, pentru romani, aceasta data aproape ca si-a pierdut semnificatia. Manualele de istorie retin totusi, ca in urma cu 63 de ani, tara noastra s-a aflat intr-un moment de rascruce.

Lovitura de stat

Pe 23 august 1944, pentru a evita un razboi pe teritoriul Romaniei, Regele Mihai a lansat lovitura de stat impotriva guvernului Antonescu trecand de partea aliatilor.

Ca rezultat Regele Mihai a scurtat al doilea razboi mondial cu cateva luni, fiind salvate vietile a sute de mii de persoane. A permis totodata cresterea vitezei cu care avansa Armata Rosie in Romania si a oferit in acelasi timp Armatei Romane posibilitatea de a elibera tara de ocupatia germana.

In absenta unui armistitiu semnat , trupele sovietice au tratat in continuare pe romani drept inamici. Armistitiul a fost semnat trei saptamani mai tarziu, pe 12 septembrie 1944, in termenii dictati de Moscova. Lovitura de stat a dus practic la capitulare neconditionata in fata Aliatilor.

La putere era inscaunat un guvern format de noua coalitie Blocul National Democratic, din care faceau parte taranistii, liberalii, social-democratii si comunistii.

23 AUGUST 1944 a insemnat pentru Romania o mare nenorocire: intrarea tarii in sfera de influenta a URSS, cu urmarile stiute.

Ceea ce putina lume stie, este ca la 23 august 1944 regele Mihai a mintit cu buna stiinta. In "Proclamatia catre tara" difuzata in seara acelei zile - si redactata se pare de Lucretiu Patrascanu - suveranul a pretins ca intoarcerea armelor a fost rezultatul unor negocieri si ca Romania a beneficiat de conditii acceptabile.Acest lucru nu este adevarat.

Dimpotriva, de la inceputul anului 1944, Ion si Mihai Antonescu incepusera tatonari diplomatice atat pe langa aliatii occidentali, cat si cu inamicul numarul unu, URSS. Mihai Antonescu tratase pentru iesirea Romaniei din razboi la Ankara, Berna, Madrid si Lisabona. De asemenea, ambasadorul roman in Suedia, Frederic Nanu, ca trimis al lui Ion Antonescu, purtase discutii directe cu omologul sovietic Alexandra Kollontay, la Stockholm. Alti doi diplomati, printul Barbu Stirbei si Constantin Visoianu negociasera la Cairo cu aliatii vestici, trimisi fiind de Iuliu Maniu, cu stirea si acordul sefului statului.

Regele Mihai insa, desi stia toate acestea, a preferat sa angajeze unilateral Romania intr-un armistitiu - care insemna de fapt o capitulare. El nu a tratat nimic. Mai mult, armistitiul s-a semnat abia pe 12 septembrie 1944, iar regele a refuzat sa puna in garda armata romana aflata in calea bolsevicilor asupra intarzierii ca si asupra prevederilor reale ale actului, gest ce a dus la caderea in prizonieratul sovietic, intre 23 august si 12 septembrie, a circa 130.000 de soldati romani, ulterior deportati in Siberia.

Dupa incheierea razboiului, Stalin i-a acordat regelui cea mai inalta deocratie sovietica, "Ordinul Pobeda"; insa nu cred ca in semn de recunostinta, ci probabil ironic, in bataie de joc. "Tatucul popoarelor", cat era de criminal, ii detesta pe tradatori. Tot drept "rasplata" l-a lasat pe tron pana in ultima clipa inainte de a-l sili sa abdice, ca sa admire in voie noul drum pe care tara "se angajase" cu ajutorul sau.

Se spune ca la discutiile privind "armistitiul", intre delegatia romana, condusa de Lucretiu Patrascanu, si cea sovietica, avand in frunte pe odiosul Comisar al Poporului V. Molotov, Patrascanu ar fi intrebat pe oficialul sovietic care este motivul pentru care conditiile impuse sunt atat de dure, "cand Antonescu avea conditii mai bune" (cu referire la tatonarile diplomatice mentionate anterior). Cu duritatea recunoscuta, diplomatul pumnului in masa a dat un raspuns care nu mai lasa loc de nici un comentariu: "Antonescu reprezenta poporul; voi nu reprezentati pe nimeni".

Cum se va prezenta regele Mihai in fata instantei supreme, istoria? Poate ca posteritatea il va judeca pentru raul pe care l-a facut, atunci cand realitatea despre evenimentele din acele zile va iesi la iveala, iar la conducerea tarii nu se vor mai afla fosti demnitari comunisti, a caror putere isi trage seva din consecintele "revolutiei antifasciste si antiimperialiste".