Optiunea pentru un sistem electoral nu este intamplatoare. Alegerea depinde, in primul rand, de cerintele realizarii unei stabilitati guvernamentale, gratie careia un guvern sustinut in Parlament de o majoritate lejera isi poate concentra eforturile pe transpunerea programului sau de guvernare in acte legislative. In al doilea rand, optiunea pentru un anumit sistem electoral, depinde de conditiile social - politice existente, de asteptarile electoratului de a fi real reprezentat in forul legislativ si de a avea o legatura mai mult sau mai putin directa cu cei ce sunt investiti prin vot cu demnitatea publica de senator sau deputat. Ideea de reprezentare a poporului in anumite magistraturi publice este extrem de veche si are la baza consimtamantul celor reprezentati ca doleantele si asteptarile lor sa fie realizabile prin activitatea parlamentara a celor care primesc mandatul de ales al poporului. Diferit este doar sistemul de alegere, de la biblica tragere la sorti pana la sistemele electorale moderne. Un sistem electoral care permite proceduri de afirmare libera, democratica, a increderii alegatorilor in cei care candideaza va crea legitimitatea celor ce vor fi investiti, de activitatea lor depinzand mentinerea sau erodarea increderii si implicit mentinerea sau pierderea legitimitatii. Importanta in evaluarea performantelor unui sistem electoral este traditia electorala a unui popor, experienta sa democratica. Sistemul parlamentar a fost instituit in Romania in 1864, cand Alexandru Ioan Cuza a organizat un plebiscit pentru a supune atentiei populare o noua lege electorala. Aceasta lege trebuia sa duca la o mai larga reprezentare a diferitelor categorii sociale in forul legislativ si un proiect de statut care stipula infiintarea celei de-a doua Camere. Pana in 1918, Adunarea Deputatilor si Senatul, ce alcatuiau reprezentanta nationala, au fost alese pe baza votului cenzitar. Desi legile electorale din 1864 si 1866 s-au modificat, conditionarea dreptului la vot de cens va fi mentinuta pana la realizarea Romaniei Mari. Constitutia din 1866 era in conformitate cu de realitatile sociale ale vremii. Corpul electoral era impartit, in functie de criteriul averii, in patru colegii. In 1884 Constitutia a fost revizuita, cele patru colegii devenind trei, impartite tot dupa criteriul censului, in fiecare judet. ,,Din colegiul I, potrivit articolului 59, fac parte toti aceia care, intrunind celelalte conditii cerute de lege (cetatean roman, minim 25 de ani, domiciliu stabil in tara, drepturi civile si politice), au un venit funciar rural sau urban de cel putin 1200 lei. Colegiul II (art. 60) fac parte, acei care, au resedinta in orase si platesc catre stat o dare anuala directa, de orice natura, de cel putin 20 de lei. Aici erau scutite de cens urmatoarele categorii: profesiunile libere, ofiteri in retragere, pensionarii statului, cei care au absolvit cel putin invatamantul primar. Din cel de-al III-lea colegiu fac parte toti cei care nu sunt alegatori in colegiul I si II care platesc o dare cat de mica statului" . Censul nu poate fi dovedit decat prin rolul de contributie, chitante si avertismente din partea implinitorilor de dari pe anul precedent si pe anul curent. Exista si posibilitatea votarii in mod direct, cu dispensa de cens dar numai pentru invatatorii satesti si preoti si cei care platesc o arenda anuala de cel putin 1000 de lei. La 50 de alegatori, se alege un delegat. Populatia rurala nu avea drept de vot direct, participand la alegeri prin delegati. Factorul constitutional, decidea, o data la patru ani (cu unele exceptii - guvernarea liberala 1876 - 1888) caruia din cele doua partide de guvernamant (liberalii si conservatorii) ii incredinteaza formarea noului Guvern. Odata instalat, numea noi prefecti si primari, organizand alegeri pentru constituirea corpurilor legiuitoare. Cheia succesului o constituia Ministerul de Interne, cel care, cu administratia locala subordonata centrului, asigura izbanda. Sistemul cenzitar al celor trei colegii facea ca Parlamentul sa nu fie cu adevarat reprezentantul intregii natiuni, ci numai al unei categorii restranse si anume a celor cu venituri mari. Sistemul electoral in vigoare nu asigura egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor tarii, deoarece cea mai mare parte a locuitorilor si mai ales taranimea era lipsita de dreptul de vot. Astfel din 7.500.000 de locuitori ai tarii peste 5.000.000 erau tarani. Din totalul populatiei 1.650.000 erau barbati majori dintre care nu votau decat 101.000 acestia din urma fiind raspunzatori de conducerea tarii. Pentru a asigura cu adevarat drepturi egale tuturor cetatenilor solutia ce se impunea o reprezenta desfiintarea censului, ca o conditie a alegatorilor.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).