Securitatea și represiunea politică

Reformarea institutiilor care raspundeau de ordine, de informatii si de siguranta statului a inceput inca din 1945.In cadrul Directiei Generale a Politiei, a Jandarmeriei, a Sigurantei Statului si a Serviciului Special de Informatii, au fost infiltrate persoane fidele noului regim. In paralel, institutiile respective au fost supuse unui proces de "epurare". In functii de conducere au fost numite persoane instruite la Moscova, pe langa NKVD sau KGB Serviciul Special de Informatii a fost trecut de sub controlul armatei sub cel al guvernului.

In contextul instalarii regimului totalitar si al razboiului rece, vechile organe de siguranta au fost desfiintate si s-au creat institutii noi, dupa model sovietic. Astfel, prin Decretul 221/30 aug. 1948, in cadrul Ministerului de Interne s-a creat Directia Generala a Securitatii Poporului. In conducerea acesteia au activat Misu Dulgheru, Gh.Pintilie, Al. Nicol- schi, Vl. Mazuru, in subordinea Ministrului de Interne Teohari Georgescu. In ianuarie 1949, s-a creat Militia si au aparut Trupele de Securitate din subordinea Min. de Interne. Noile institutii sunt puse la dispozitia regimului si folosite initial impotriva vechii elite politice, militare, culturale sau religioase. Ele vor organiza si desfasura un amplu proces de represiune, cuprinzand urmatoarele etape:

*1944-1946, represiunea contra etnicilor germani suspectati de "fascism"(~150 000 deportati in URSS,la cererea sovieticilor din Comisia Aliata de Control);

*1947-1948, represiunea contra liderilor PNT, PNL si PSD (I. Maniu, C.Bratianu, I.Mihalache, Gh.Bratianu); represiunea prelatilor greco-catolici care s-au opus unirii cu Biserica Ortodoxa si contra prelatilor ortodocsi care au refuzat subordonarea fata de statul comunist;

*1948-1950, "verificarea" membrilor PMR si noi epurari, sub acuzatii de "oportunism", "deviationism"(~200 000 membri au fost exclusi, anchetati, arestati, demascati public);

represiunea contra taranilor care s-au opus colectivizarii (din 1949);

*1951, persecutii la adresa unor locuitori din Banat, acuzati de "titoism" si deportati in Baragan(~40 000);

Ministrul de interne, admitea ca intre 1945 si 1952 au fost operate ~ 100 000 arestari.

~80 000 tarani au fost trimisi in judecata, intre 1949 si 1962, din care 30 0000 au fost supusi unor procese publice.

Sistemul concentrationar romanesc al regimului Dej cuprindea inchisori (Sighet, Aiud, Pitesti, Gherla, Ramnicu Sarat), colonii de munca fortata (Canalul Dunare-Marea Neagra) si sistemul domiciliului obligatoriu (Baragan).