Secularizarea averilor mânăstirești

Reforme principale:

Crearea statului national, prin unirea fortelor poporului român din Moldova si Tara Româneasca , a deschis calea unor profunde prefaceri în viata sociala, economica, politica si culturala. Transformarile înnoitoare se înscriau pe linia cerintelor revolutionare de la 1848 si ale programului unionist.

Dupa 24 ianuarie 1859, principalul tel al politicii lui Cuza (1859  1866) a fost obtinerea recunoasterii de catre puterile garante a dublei sale alegeri si realizarea unitatii administrative a tânarului stat national. Cuza a fost recunoscut oficial ca singurul domn al Principatelor în martie 1859, de catre reprezentantii Frantei, Rusiei, Sardiniei, Prusiei si Angliei. Tot în acelasi an si-au dat acordul Austria si Turcia.

Dupa tratative anevoioase, în noiembrie 1861, Turcia a recunoscut unirea completa, cu acordul puterilor garante, dar numai pe timpul vietii lui Cuza.

Guvernele formate în cele doua Principate aveau în general o orientare politica moderata, exprimând atât interesele burgheziei cât si cele ale boierimii. Acestea vor actiona în mod unitar pentru consolidarea Unirii, pentru aplicarea programului de reforme si crearea institutiilor statale burgheze.

Alexandru I. Cuza a dat o atentie deosebita unificarii militare. În primavara si vara anului 1859 un prim pas în acest scop l-a constituit concentrarea unitatilor într-o tabara militara unica la Floresti. Armata unificata avea datoria de a apara autonomia tarii împotriva unei eventuale interventii straine si sa fie oricând pregatita pentru obtinerea independentei nationale.

În 1859 Principatele Unite duceau tot mai mult o politica externa proprie, desi erau dependente de Turcia. În anul 1860 se înfiinteaza prima agentie diplomatica româna si încheierea conventiei telegrafice directe cu Rusia. Politica externa a Principatelor Unite urmarea realizarea deplinei unitati statale românesti si dobândirea independentei de stat.

La începutul anului 1862 era în deplina desfasurare procesul desavârsirii unificarii politice. Dupa proclamatia lui Cuza, din 11 septembrie 1861, ambele adunari de deputati si-au încheiat lucrarile pentru a se întruni la 24 ianuarie într-o Adunare Nationala la Bucuresti, care devine capitala tarii. Aceste doua guverne au demisionat pentru a se alcatui un guvern unic.

Componenta reactionara a guvernului a creat multe nemultumiri. Grupuri mari de tarani se îndreptau în ianuarie 1862 spre Bucuresti pentru ca sa scape de boierii care îi stapânesc. Guvernul a solicitat ajutorul armatei, care i-au împrastiat pe tarani. Boierimea conservatoare si-a dat seama ca orice amânare a rezolvarii problemei agrare putea atrage grave consecinte, de aceea guvernul conservator a depus un proiect de lege rurala, care îi emancipa pe tarani de servitutile feudale, dar îi deposeda de pamântul ce-l aveau în folosinta. Desi a fost votat de majoritatea reactionara a Adunarii, Cuza a refuzat sa-l sanctioneze.