Politica externa a Romaniei dupa razboiul de independenta a urmat calea statului european mic, inca neconsolidat, si care dorea sa-si consolideze independenta si sa se afirme printre statele europene. O asemenea politica se putea realiza mai ales printr-o alianta cu o mare putere. Era necesara apropierea Romaniei de un stat capabil sa-i garanteze si la nevoie sa-i apere integritatea in cazul cand problema orientala va fi din nou activa pe scena diplomatica a Europei.
In aceste imprejurari s-a ajuns in anul 1883 sa se semneze tratatul secret de alianta intre Romania si Austro-Ungaria. Orientarea politicii externe a Romaniei spre Puterile Centrale prin acest tratat se explica prin lipsa unui alt mare stat care sa fi oferit tarii noastre protectia necesara.
Dintre marile puteri, Franta era preferata opiniei publice dar, in acea perioada, Franta, slabita in urma infrangerii din 1870-1871, era izolata din punct de vedere diplomatic, nu putea sa ofere sprijinul necesar. In plus, Romania era legata din punct de vedere economic de Tripla Alianta. Piata financiara germana devenise o sursa importanta de imprumuturi pentru Romania, iar sprijinul regelui cantarea de asemenea greu. In afara de o legatura sentimentala cu Germania, acesta era convins ca alianta va imbunatati pozitia internationala a Romaniei si ii va permite sa-si indeplineasca mai usor obiectivele de politica externa. Regele Carol I si Ion C. Bratianu au insistat ca tratatul sa ramana secret pentru ca stiau ca romanii aveau sentimente profranceze.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.