Relațiile comerciale ale tării românești cu Brașovul între secolele X - XVI

Secolele XIV-XVI fac parte din perioada feudala, perioada caracterizata prin formarea si evolutia orânduirii feudale, prin destramarea relatiilor sclavagiste si a obstilor taranesti libere care au coexistat cu proprietatea feudala. Dezvoltarea vietii de la oras si a comertului de tranzit pe principalele drumuri comerciale care legau apusul Europei de Marea Neagra au dus la erodarea economiei naturale si la deschiderea spre relatiile economiei de piata.

Pentru întocmirea acestui referat am consultat lucrarile lui Stefan Metes ( “Relatiile comerciale ale Tarii Românesti cu Ardealul pâna în veacul al XVIII-lea” ), Radu Manolescu ( “Comertul Tarii Românesti si Moldovei cu Brasovul în secolele XIV-XVI” ), Nicolae Iorga ( “Brasovul si românii” ) si Stelian Saon ( “Istoria economiei României” ).

Importantele legaturi economice, politice si culturale pe care Tara Româneasca le-a avut cu Transilvania dar mai ales cu Brasovul au trezit un interes deosebit in rândul istoricilor, care s-a manifestat prin publicarea de numeroase studii si izvoare .

Editarea izvoarelor Brasovului a început sub auspiciile municipalitatii brasovene, la sfârsitul secolului al XIX-lea, iar extrase bogate din socotelile inedite ale Brasovului a publicat si Nicolae Iorga. Tot atunci a început si editarea documentelor privitoare la istoria sasilor din Transilvania .

Informatia istorica a fost largita prin editarea unor documente din secolele XV-XVI aflate în arhivele transilvanene si straine, în limba latina mai ales de catre Nicolae Iorga si Andrei Veress .

Publicarea acestor izvoare istorice a fost fundamentala pentru aparitia studiilor referitoare la relatiile comerciale ale Tarii Românesti cu Transilvania si îndeosebi cu Brasovul .

In lucrarile generale de istorie a economiei românesti referirile la relatiile comerciale ale Tarii Românesti cu Brasovul in Evul Mediu sunt mai restrânse, datorita faptului ca ele constituiau numai o latura a procesului de dezvoltare economica a tarii .

Nicolae Iorga in lucrarea sa de sinteza asupra istoriei negotului românesc, “ Negotul si mestesugurile “, reuseste sa înfatiseze o istorie vie si pitoreasca a comertului, limitata însa numai la Tara Româneasca si Moldova. El afirma ca de la mijlocul veacului al XV-lea negotul Moldovei si Tarii Românesti cu Transilvania a scazut vizibil tranformându-se de la “un comert universal “ la un “ biet negot de vecinatate “ .

Sinteza lui Stefan Metes asupra legaturilor dintre Tara Româneasca si Transilvania e amplu documentata si contine idei legate de importanta legaturilor economice, cuturale si politice care au existat între orasele din Transilvania si Tara Româneasca. El spune ca între cauzele care au determinat aceste leguri “ locul întai îl ocupa drumurile si productia mânoasa

de bunuri materiale ale Tarii Românesti “(1, pag 11), iar apoi “ politica ce o facea voda care determina si miscarea comerciala a tarii“(1, pag 29).

Iorga a schitat în lucrarea sa “ Brasovul si românii “ unele aspecte din istoria legaturilor comerciale ale Transilvaniei cu Tara Româneasca : scurt istoric, marfurile ce faceau obiectul exportului, importului si tranzitului, rolul scheilor etc .

Horvath Jeno e autorul unui studiu referitor la comertul oraselor medievale din Transilvania si e cel care a folosit într-o masura mai mare registrele vamale ale Brasovului de unde a preluat unele date privitoare la rolul localitatilor si al participantilor la negot din Tara Româneasca, Moldova si Transilvania în comertul exterior al Brasovului din prima jumatate a secolului al XVI-lea .

Ionescu-Gion a folosit registrele vamale ale Brasovului din anii 1503-1530 pentru a oferi câteva date legate de participarea oraselor, satelor si negustorilor din Tara Româneasca la acest negot si la marfurile ce faceau obiectul exportului, importului si tranzitului .

T.G.Bulat a consacrat câteva pagini relatiilor comerciale dintre Tara Româneasca si Brasov în timpul lui Neagoe Basarab .

În scierile mentionate, aparitia si desfasurarea schimbului de marfuri de pe teritoriul României au fost explicate prin actiunea unor factori secundari ca : asezarea geografica, drumurile de comert, natura solului, politica domniei .

Exportul de peste al Tarii Românesti la Brasov în prima jumatate a veacului al XVI-lea a fost cercetat, pe baza registrelor vamale brasovene din 1503-1550, de Radu Manolescu, iar exportul de lâna a fost studiat pe baza acelorasi registre vamale de Francisc Pall .

Cehul Frantisek Kafka s-a ocupat de importul postavurilor cehe în Tara Româneasca, prin mijlocirea Brasovului .

Studiul lui Stefan Pascu despre dezvoltarea meseriilor si pietei în Transilvania medievala a subliniat rolul Brasovului de centru comercial si de început de piata comuna pentru schimbul de marfuri dintre Tara Românesca, Moldova si Transilvania, unde se întâlneau si îsi desfaceau marfurile negustori moldoveni, munteni, transilvaneni si straini si importanta pe care au avut-o aceste legaturi economice pentru prosperitatea Brasovului si pentru intensificarea procesului formarii si dezvoltarii pietei interne din cele trei tari române .

Relatiile comerciale care se stabilesc între doua tari au la baza anumite împrejurari hotarâtoare care fac ca viata economica sa fie mai intensa sau mai scazuta . Aceste împrejurari erau de doua feluri : naturale si politice . Cele mai importante împrejurari naturale erau drumurile si productia mare de bunuri materiale a Tarii Românesti . De la Brasov plecau spre Tara Româneasca patru drumuri prin cele patru pasuri ale Carpatilor : drumul Buzaului prin pasul Buzau, drumul Teleajenului prin pasul Bratocea, drumul Prahovei prin pasul Predeal si drumul Branului .