Recenzie - Zigu Ornea - Anii treizeci, extrema dreaptă românească

Aparuta in 1995 la editura Fundatiei Culturale Romane, cartea “Anii Treizeci.Extrema Dreapta Romaneasca” , a lui Zigu Ornea este o lucrare deosebita care ilustreaza atat situatia politica din Romania in anii treizeci cat si crezul si conturatia intelectuala a tinerei generatii ce se va afirma in anii urmatori .Ilustrand crezul politic al viitoarei generatii care va fi un model dupa al doilea razboi mondial , cartea nu putea sa apara intr-un regim de cenzura, desi dupa cum marturiseste autorul ideea cartii exista inca din 1980, pentru ca avea suficiente argumente pentru interzicerea ei.

Cartea aduce argumente serioase despre caracterul generatiei anilor treizeci si despre ce a insemnat extrema dreapta in spectrul politic al Romaniei in perioada interbelica.

Din punct de vedere structural cartea este impartita in sapte capitole fiecare cu un numar de subacapitole(capitolul I -3 ,capitolul II – 3,capitolul III-3,capitolul IV-3, capitolul V-6, capitolul VI – 3 si capitolul VII -3)care nu au titlu ci doar numar.Din aceasta impartire observam importanta acordata capitolului V care trateaza Miscarea Legionara.Lucrarea pare dificila mai ales pentru un cititor neavizat.Trebuie remarcat prezenta cuprinsului la inceputul cartii.Cuprinsul nu este aici doar o insiruire de titluri ale unor capitole,aici cuprinsul vine in ajutorul cititorului.Pe parcursul a zece pagini ficare capitol si subcapitol are rezumatul sau, un rezumat destul de bun care evidentiaza ideiile cheie ale cartii.Fiecare idee importanta dintr-un capittol sau subcapitol este trecuta aici iar cartiile principalilor inelectuali din cuprinsul cartii(si ziarele pe care le conduceau sau organizatii) sunt ingrosate pentru a atrage o atentie mai speciala.

In primul capitol intitulat “Democratia si rationalismul sub acuzare” autorul prezinta trasaturile nationalismului si inceputul influentei regimurilor totalitare in opinia publica romaneasca. Odata cu sfarsitul primului razboi mondial, sustine autorul, un curent ce se ridica impotriva economiei industriale apare iar reprezentantii acestuia vor avea un cuvant de spus in disputa dintre autohtonism-traditonalism si europenism- modernizare. Democratia este criticata rand pe rand de oameni imporatanti ca Nichifor Crainic, Nae Ionescu, Manoilescu.Pentru toti acestia mirajul regimurilor totalitariste ale lui Hitler si Mussolini reprezinta o solutie.

Vorbinduse despre nationalism pe parcursul acestui capitol,trebuie precizat fapul ca totusi nu gasim o definire sau macar o incercare de definire a acestui termen.

O ilustrare mult mai buna si mai accesibila a nationalismului o regasim in studiul semnat Leon Volovici si intitulat “Ideologia nationalista si problema evreiasca” in care se prezinta inca de la inceput ca definirea etnicului, specificului national, spiritualitatii romanesti capata dupa 1930 o mai pronuntata expresie doctrinara.Dezbaterea depaseste sfera culturala si se orienteaza spre sfera politica .

Nationalismul definit si caracterizat de Crainic, Ionescu si altii este foarte bine ilustrat in acest capitolul dar autorul nu prezinta si existenta altui tip de nationalism existent in aceeasi perioada.Pe langa nationalismul reactionar exista si o alta directie reprezentata de nationalismul constructiv si cultural ilustrat de Nicolae Iorga .

Desi capitolul prezinta atat argumente pro si contra ideii dezbatute fiind bine structurat trebuie mentionat si faptul ca neprezentarea profilului unor oamenii ca Nae Ionescu sau Nichifor Crainic poate crea confuzii inca de la inceputul cartii.

“Romanism si Autohtonism” -al doilea capitol prezinta cele doua conceptii.Definirea termenilor este facuta rand pe rand de N.Crainic si Nae Ionescu.Accentul cade pe ortodoxism care pentru Nae Ionescu este totuna cu termenul de roman.Toate definirile date acestor termeni duc spre un nationalism exacerbat, un nationalism posibil doar intr-un stat totatlitar.

Ilustrand bine conceptiile totalitariste ai viitorilor membrii de marca ai generatiei ’30 , autorul prezinta si conceptii despre nationalism ce se detaseaza de elementele totalitarismului.Spre exemplu autorul lauda nationalismul lui Motru – un romanism particular care a stiut sa se disocieze de xenofobism si de nationalismul exacerbat.

Trebuie spus ca acest capitol desi prezinta liderii generatiei din anii treizeci si ideile lor despre autohtonism, autorul nu prezinta o definitie clara a autohtonismului.Ba mai mult foloseste un termen “autohtonism strict supravegheat” care nu prezinta nici un argument spre intelegerea lui.

Vorbindu-se despre nationalism pe parcursul a doua capitole trebuie consemnat fapul ca nicaieri nu se vorbeste despre faptul ca niciunul dintre cele doua modele nu reuseste sa se impuna din punct de vedere politic .

Capitolul trei intitulat “Noua generatie”, prezinta aparitia, programul si decarderea tinerei generatii. Conturata in jurul lui Nae Ionescu, sub conducerea lui Mircea Eliade, generatia viitoare este caracterizata prin urmatoarele trasaturi:

-cultivarea ratiunii suficiente

-noi preocupari ale spiritului

-apelul la ortodoxism

Comparativ cu alte lucrari care au acelasi subiect trebuie precizat ca autorul nu incearca sa defineasca si sa caracterizeze pe larg generatia ci mai degraba sa explice fenomenul trecerii tinerii generatii spre Miscarea Legionara.Acest lucru se petrece odata cu trecerea lui Nae Ionescu in randul Garzii de Fier.Rand pe rand tanara generatie se apropie de Miscarea Legionara; de la Polihroniade, Nae Ionescu pana la Mircea Eliade si Cioran.Trebuie precizat ca aproape toti aceia care au trecut de partea legionarilor vor ajunge in viitor sa regrete si sa condamne legionarismul.

Fenomenul convertitii trebuie inteles si prin caracterul Miscarii Legionare, prin ceea ce Garda avea pantru a putea atrage intelectualitatea.Acest lucru este ilustrat bine in prefata cartii lui Weber Eugen “Dreapta Romaneasca” unde se sustine ca urmatoarele elemente ar trebui luate in considerare :