Raporturile Țărilor Române cu Polonia

Evolutia Tarilor Romane pe parcursul secolelor XIV-XVI a fost puternic influentata de Polonia, care a devenit o mare putere in zona rasariteana a Europei.

Primele contacte dintre Tarile Romane si Polonia apar in vremea lui Petru I Musat (1375-1391), urmasul lui Latcu, cand statul moldovean isi consolideaza pozitia politica in raport cu Ungaria si cu Polonia. Acesta ii acorda in 1388 un imprumut pe trei ani de 3000 de franci francesti regelui polon, Polonia punand drept gaj Pocutia si Haliciul. Tot in timpul lui Petru I Musat se infiinteaza Mitropolia (1386/1387), institutie care va contribui la intaririea puterii centrale. Intemeierea Mitropoliei a insemnat si recunoasterea de catre Polonia a autonomiei politice si bisericesti.

Domnitorul Tarii Romanesti, Mircea cel Batran (1386-1418) incheie, in anul 1389, la Radom, un tratat cu Vladislav al II-lea Iagello in conditii de egalitate.

Inscaunarea lui Alexandru cel Bun (1400-1432) a coincis cu un momente de incordare a relatiilor dintre regele Poloniei si Ungariei, intre care exista , pentru dominatia rasaritului Europei si gurilor Dunarii, o rivalitate mai veche. Aflandu-se intre doua puteri rivale, Polonia si Ungaria, Alexandru cel Bun a inteles ca trebuie sa se apropie de Polonia, din mai multe motive: exista o traditite a bunelor relatii din timpul predecesorilor sai, Petru I si Roman I; prin Moldova treceau drumurile comerciale de la Liov si Cracovia spre porturile dunarene si maritime, comertul de tranzit aducand insemnate venituri vamale Moldovei.

In anul 1402, Alexandru cel Bun a incheiat o intelegere cu Vladislav Iagello, recunoascandu-i suzeranitatea, reinnoita de mai multe ori (1404. 1407, 1411 si 1415), fara a fi stirbita autonomia statului. Privilegiul comercial acordat negustorilor din Liov, in 1408, presupunea existenta unei stranse colaborari politice intre doua tari. In bune raporturi a ajuns Alexandru cel Bun su cu Vitold, marele cneaz al Lituania.

Pe baza tratatelor incheiate, Alexandru cel Bun i-a trimis in anul 1410, ajutor armat regelui Poloniei, usurandu-i biruinta de la Grünwald, impotriva cavalerilor teutoni, sprijiniti de regele Ungariei. Cum neintelegerile polono-maghiare s-au intensificat, tratatul incheiat la Roman, in 1411, intre Alexandru cel Bun si Vladislav Iagello prevedea apararea comuna impotriva Ungariei. Sigismund de Luxemburg a incheiat in 1413, la Lublau, un tratat cu regel Poloniei, care prevedea o actiune comuna impotriva otomanilor, la care trebuia sa participe si Alexandru cel Bun. In cazul unui refuz, Moldova urma sa fie impartita intre cele doua mari puteri.