Prezentarea Castelului Bran

Castelul Bran este un monument istoric si arhitectonic, situat in Pasul Bran-Rucar, la 30 de kilometri de Brasov.

Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noimebrie 1377 in Zvolen confirma sasilor din Scaunul Brasovului dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala si cu mesterii lor, o noua cetate de piatra la Bran.

Cu aceasta ocazie, regele promite brasovenilor ca, daca Tara Romaneasca va ajunge "in mainile noastre", atunci vama va fi mutata de la Rucar (Ruffa Arbor) la Bran. Referinta din textul documentului din 1377 cu privire la o "noua cetate de piatra", permite deductia ca fortificatia de piatra, ce urma sa fie edificata pe acest loc, a fost precedata de o intaritura de granita mai veche. Aceasta cetate, probabil din lemn, va fi fost ridicata de cavalerii teutoni intre 1211-1225. Ea este atribuita magistrului Theodorikus. In secolul al XIII-lea teritoriul cetatii Bran a fost supus jurisdictiei comitatului regal de Alba Iulia.

In anul 1395 Sigismund de Luxemburg, imparat german si rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca baza strategica pentru o incursiune in Tara Romaneasca, in urma careia l-a indepartat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Batran, vasalul sau.

In 1407 Sigismund ii acorda lui Mircea stapanirea castelelor Bran (fara domeniul aferent) si Bologa. Branul ramane sub autoritatea Tarii Romanesti pana in 1419.

In anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brasovului in cea a coroanei Ungariei, care a finantat lucrarile de fortificare si de extindere. In 1498 cetatea Branului a fost inchiriata de regalitatea maghiara catre scaunul Brasovului.

In 1920, Consiliul Orasenesc Brasov a donat Castelul Bran reginei Maria a Romaniei, in semn de recunostinta fata de contributia sa la infaptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Regina l-a amenajat si l-a lasat mostenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea. Dupa expulzarea din tara a familiei regale, in 1948, Castelul Bran a intrat in proprietatea statului roman, fiind abandonat si devastat. Castelul s-a redeschis apoi vizitelor publice in 1956, fiind partial amenajat ca muzeu de istorie si arta feudala. In 1987 a intrat in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993.

Desi a intrat in circuitul si folclorul turistic drept castelul lui Dracula, aici turnandu-se si un film, Interviu cu un vampir, se pare ca Vlad Tepes nu a locuit niciodata la castel.