Lucrarea Amintiri diplomatice: Constantinopol (1902-1906). Viena (1906-1908) aparuta la editura Institutului European in anul 2009 sub ingrijirea lui Adrian Stanescu si Laurentiu Vlad avandu-l ca autor pe Alexandru Emanoil Lahovary, analizeaza activitatea unuia dintre cei mai longevivi diplomati din Vechiul Regat din cadrul celor doua mari capitale europene anterior mentionate. Insumand un numar de 220 de pagini avand ca parti constitutive Introducerea, Nota asupra editiei si cele doua misiuni diplomatice lucrarea intregeste registrul amplei activitati pe care Alexandru Lahovary a intreprins-o in cei 51 de ani de activitate. Astfel, in cele ce urmeaza vom incerca sa prezentam lucrarea mentionata, evidentiind aspecte de ordin diplomatic si social fara sa omitem insa prezentarea biografiei tanarului Lahovary, al cadrului familial si al studiilor urmate, elemente ce sunt decisive in conturarea trasaturilor viitorului diplomat roman. Nascut la 21 decembrie 1855 fiind fiul lui Manolache Emanoil Lahovary si al Olimpiei Lahovary a avut parte de o educatie aleasa, plecat de mic la studii la Paris, fiind scolit in prima faza acasa de profesori particulari ca mai apoi sa urmeze studiile din cadrul Liceului Bonaparte. A urmat cursurile Facultatii de Drept a Universitatii din Paris obtinand titulatura de doctor in stiinte juridice in anul 1880. Inca din perioada studiilor superioare acesta devenea atasat supranumerar al Agentiei diplomatice de la Paris, un stagiu in timpul caruia tanarului diplomat se obisnuia cu responsabilitatile cancelariei urmand ca in anul 1877 acesta sa ajunga Secretar de clasa a II-a al Legatiei Romaniei de la Paris. Dupa acest moment, evolutia sa in cadrul aparatului diplomatic a fost destul de rapida, avand numeroase alte posturi precum sef al diviziunii Consulare si al Contenciosului in Administratia centrala a Ministerului Afacerilor Straine, Secretar clasa I la Sankt Petersburg, ajungand in anul 1889 Secretar General al Ministerului Afacerilor Straine . Studiile intreprinse integral in limba franceza, obisnuinta de a calatorii mereu prin tari precum Prusia, Austria sau Anglia au contribuit la formarea sa intelectuala aspecte ce au avut o mare influenta asupra viitoarei sale cariere. Formarea educationala, profesionala alaturi de succesul misiunii diplomatice din 1893 din Roma l-au recomandat pe tanarul diplomat pentru desemnarea sa in fruntea Legatiei Romaniei de la Constantinopol la 16 martie 1902. Numirea a survenit in urma problemelor de sanatate pe care Alexandru Ion Ghica-Brigadier le-a intampinat, probleme ce i-au adus decesul in martie 1902. Imediat dupa momentul depunerii juramantului de numire prin decret regal, Alexandru Emanoil Lahovary se afla in capitala Imperiului Otoman, avand in sarcina sa problema aromanilor si necesitatea intreprinderii unor discutii ce sa aiba ca rezultat stabilirea unui statut civil egal cu cel al celorlalti crestini din Imperiu. Alexandru Emanoil Lahovary acorda o mare importanta detaliilor pe care le prezinta in diferite momente reprezentative, detalii ce intregesc tabloul general al activitatii sale. Astfel, in momentul inaintarii scrisorilor de acreditare, acesta prezinta fiecare moment cu acuratete ,,la capatul unui mare salon, se deschide usa catre un salon mai mic unde se afla Sultanul in picioare, in mica tinuta de general fara galoane si fireturi purtand Marele Cordon al Stelei Romaniei (p. 4). Printre detaliile prezentate de catre diplomat in momentul audientei cu sultanul se observa obiceiurile de la curtea imperiala ,,ni s-au oferit bauturi racoritoare, sirop de zmeura cu esenta de trandafiri si o excelenta cafea, servita in zarfuri de argint impodobite cu diamante (p. 6)Bineinteles, aceasta retrospectiva atent prezentata poate fi datorata pastrari unor copii dupa rapoartele diplomatice trimise in tara sau dupa schimbul de scrisori cu diferiti demnitari.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
