Premizele constituirii României moderne

1.Relatiile statelor romanesti cu Marile Puteri. Criza orientala.

Sec. al XVIII-lea – apare ‘Problema Orientala’ sau ‘Criza Orientala’ determinata de tendinta Austriei, Rusiei si Prusiei de a anexa teritorii ale Imperiului Otoman aflat in criza, la care se adauga lupta pentru eliberare de sub dominatia otomana dusa de popoarele balcanice. Rivalitatea dintre Marile Puteri, a determinat izbucnirea a sase razboaie ruso-austro-turce care se vor desfasura pe teritoriul Tarilor Romane, cu mari pierderi umane, materiale, teritoriale.

Tarile Romane ocupau un loc important in cadrul ‘Crizei Orientale’.

Tendinta domnitorilor romani de a se alia cu puterile vecine pentru a iesi de sub suzeranitate otomana a determinat Imperiul Otoman sa Restranga autonomia Principatelor si sa inlocuiasca domniile pamantene cu cele fanariote. In acelasi timp, in Transilvania s-a instituit regimul dominatiei habsburgice.

Regimul fanariot in Tara Romaneasca si Moldova:

1711 – inceputul regimului fanariot in Moldova;

1716 – inceputul regimului fanariot in Tara Romaneasca;

Primul domnitor fanariot a fost Nicolae Mavrocordat, mai intai in Moldova, apoi si in Tara Romaneasca.

Trasaturile regimului fanariot:

- domnitorii erau numiti de sultan dintre grecii din carteirul Fanar al Constantinopolului, ce detinusera functii importante in ierarhia Imperiului;

- teritoriul principatelor romane era considerat parte integranta a Imperiului Otoman, prin urmare parti din teritoriu puteau fi instrainate in functie de interesele Portii;

- Tarile Romane nu aveau dreptul sa intretina o armata proprie;

- Economia fiind subordonata Portii otomane, au crescut obligatiile catre turci si s-a mentinut monopolul acestora asupra economiei;

- Tarile Romane nu aveau dreptul la o politica externa proprie, in relatiile cu alte tari interesele acestora fiind reprezentate de sultan.

Cu toate acestea Tarile Romane aveau un statut aparte in cadrul Imperiului Otoman, acestea mentinandu-si autonomia interna.

Regimul fanariot, prin dominatia exercitata de Poarta, fiscalitatea excesiva si coruptia administratiei din Tara Romaneasca si Moldova a avut ca efect accentuarea saraciei ce a devenit tot mai apasatoare pentru romani care au initiat o serie de demersuri, pe langa Marile Puteri, menite sa la elibereze de sub aceasta dominatie.

Pe de alta parte, prin actiunile lor reformatoare in plan economic, social si politic, domnii fanarioti au contribuit la modernizarea societatii romanesti in spiritul ideilor iluministe.

Opera reformatoare a domnilor fanarioti:

Constantin Mavrocordat, a avut mai multe domnii in Tara Romaneasca si Moldova intre 1730-1769. A luat masuri pentru reformarea administratiei, justitiei, finantelor.

- refoma fiscala: desfiintarea darilor si inlocuirea lor cu un impozit anual fix, ce putea fi platit in 4 rate;

- reforma sociala, infaptuita in 1746 in Tara Romaneasca si in 1749 in Moldova, a constat in desfiintarea serbiei si a legaturii de pamant a taranilor care se putea rascumpara. Ei au devenit clacasi, fiind obligati sa presteze zile de claca pe pamantul boierului (12 zile pe an in Tara Romaneasca si 24 in Moldova).

Alexandru Ipsilanti, domn in Tara Romaneasca (1774-1782; 1796-1797) si in Moldova (1786-1788) a infaptuit reforme in invatamant, justitie si finante.

Scarlat Calimachi, domn al Moldovei in 1806, 1807-1810, 1812-1819 – a tiparit la Iasi, in 1816-1817, ‘Codul lui Calimachi’, o culegere de legi inspirata din Codul austriac si Codul lui Napoleon.

Ioan Gheorge Caragea, domn al Tarii Romanesti (1812-1818), a promulgat, in 1818, un cod de legi (Legiunea lui Caragea) inspirat din Codurile occidentale. El a marit obligatiile taranilor clacasi fata de boieri.

Regimul habsburgic in Transilvania

1683 – asediul esuat al Imperiului Otoman asupra Vienei, moment care marcheaza intrarea in defensiva a Portii Otomane si expansiunea Imperiului Habsburgic in Ungaria si Transilvania;

1686 – victoria austriecilor impotriva turcilor la Buda;

1687 – la Mohacs, Imperiul Habsburgic a obtinut o noua victorie asupra turcilor si a anexat Ungaria;

1687, octombrie – s-a semnat tratatul de la Blaj intre principele Transilvaniei, Mihail Apafi si imparatul Leopold I prin care Imperiul Habsburgic acorda protectie militara Transilvaniei impotriva turcilor si a fost acceptata instalarea armatei austriece in 12 orase din Transilvania;

1688 – Dieta de la Sibiu, sub presiunea austriecilor, a hotarat acceptarea protectiei imperiale austriece impotriva turcilor si renuntarea la suzeranitatea otomana;

1691, 4 decembrie – a fost emisa Diploma Leopoldina, act ce a jucat rol de constitutie; in 18 puncte erau stabilite organizarea Transilvaniei si statutul sau in cadrul Imperiului Habsburgic, astfel:

- erau mentinute vechile legi feudale reglementate prin ‘Tripartitul lui Werboczi’, ‘Compilatae Constituones’ si ‘Aprobatae Constituones’;

- erau mentinute vechile privilegii ale sasilor si secuilor;

- se mentinea sistemul ‘celor trei natiuni privilegiate’ (unguri, secui, sasi); romanii erau considerati tolerati in Transilvania si nu aveau dreptul sa participe la viata politica a tarii;

- nu existau decat 4 religii recepte (recunoscute, oficiale: catolica, calvina, luterana si unitariana); religia ortodoxa nu era acceptata;

- Transilvania devenea provincie a Imperiului Habsburgic, guvernata in numele imparatului de un guvernator ajutat de un guberniu cu atributii politice, administrative si judiciare;

- se mentinea Dieta Transilvaniei, dar aceasta avea atributii limitate (nu mai avea dreptul de a alege guvernatorul, care era numit de imparat);

- comandantul armatei era austriac.