Politica externă a României, de Nicolae Titulescu

Extras din referat Cum descarc?

Politica externa a Romaniei (1937), Nicolae Titulescu, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1994, 424 p. 
Lucrarea reprezinta un manuscris prin care Nicolae Titulescu si-a propus sa explice opiniei publice nationale si celei internationale contextul plecarii sale subite din functia de ministru de externe si delegat permanent al Romaniei la Societatea Natiunilor. Fiind o publicatie cu caracter autobiografic, un alt scop al monografiei este sa prezinte si sa justifice actiunile lui Nicolae Titulescu pe taramul diplomatic chiar din prima sursa. Din diverse considerente, in special de ordin politic, publicarea lucrarii nu a fost posibila. Abia in 1994, datorita Fundatiei europene Titulescu, ,,Politica externa a Romaniei" a vazut lumina tiparului. Astfel, monografia prezinta noutate, fiind o descoperire a istoriei recente, ce contribuie la o mai buna intelegere a politicii externe a Romaniei in perioada interbelica si mai ales a activitatii politice a celui mai distins diplomat pe care l-a avut statul roman.
In elaborarea ,,Politicii externe a Romaniei" autorul s-a bazat exclusiv pe documente oficiale, tratate, corespondente si convorbiri cu oameni de stat romani si straini si evident, pe memoria si experienta proprie, tratand evenimentele cu o profunda luciditate si echidistanta. 
Despre valoarea acestei lucrari, se expune insusi autorul, care trece binemeritat peste limitele modestiei, afirmand probabilitatea ca nu a existat pana atunci un studiu intreprins intr-un spirit "atat de aprofundat si de sincer" ca cel de care a fost animat. Acesta, deoarece calitatea sa oficiala l-a impiedicat sa faca o declaratie publica completa, iar multi altii au fost impiedicati sa o faca din lipsa unei documentari suficiente.
Manuscrisul contine un spectru larg de subiecte referitoare la: criza ministeriala romana din august 1936, situatia internationala a Romaniei, Mica Intelegere, Intelegerea Balcanica, relatiile Romaniei cu Polonia, URSS, Germania, Franta, Italia, Marea Britanie, SUA, America de Sud si alte state. De asemenea, sunt abordate si analizate subiecte ce tin de Comisia Europeana a Dunarii, Societatea Natiunilor, problemele minoritatilor si a revizuirii si situatia internationala in lume.
In cadrul primului capitol intitulat "Criza ministeriala romana din august 1936", Nicolae Titulescu ilustreaza situatia politica a Romaniei anului 1936, prin prisma cauzelor ce au determinat demisia sa din calitatea de ministru al Afacerilor Straine, functie pe care a exercitat-o timp de mai multe ori in perioada 1928-1936. Autorul releva aici cateva caracteristici ale vietii politice romanesti si anume: luptele si intrigile politice interne, tendintele autoritariste ale prim-ministrului Gheorghe Tatarescu, influentele straine asupra politicii externe a Romaniei si nu in ultimul rand reorientarea acestei politici prin abandonarea scopurilor pentru atingerea carora Titulescu a depus eforturi majore -  colaborarea romano-franceza si stabilirea unui pact de asistenta mutuala cu URSS in cadrul Societatii Natiunilor. 
Nicolae Titulescu marturiseste ca politica sa de securitate, ce se baza pe securitatea colectiva si pacea indivizibila si care viza "constituirea unui front unit al victimelor posibile ale unei agresiuni impotriva frontului unit al agresorilor posibili" a incetat sa mai fie aprobata de prim-ministrul Tatarescu, care a inlocuit-o printr-o tendinta spre izolare, prin neutralitatea Romaniei. 
Autorul afirma ca toti acesti factori si in special neintelegerile cu Tatarescu l-au determinat pe Titulescu sa paraseasca Conferinta de la Montreaux si sa-si prezinte demisia prim-ministrului la data de 11 iulie 1936. Totusi, Titulescu recunoaste ca s-a lasat convins sa-si retraga cererea de demisie la 14 iulie 1936, in urma unor lungi discutii cu Tatarescu, Inculet si Victor Antonescu si a semnarii unei minute ce includea conditiile inaintate de Titulescu prin care isi asigura continuarea directiei sale de politica externa. In pofida acestor garantii insa, Titulescu si-a pierdut responsabilitatile ministeriale pe care le-a exercitat timp de 20 de ani, iar cauza, conform autorului, ar fi o actiune abila a lui Tatarescu de remaniere a Cabinetului de Ministri, la 30 august 1936, ce prevedea demisia guvernului si formarea unui alt Cabinet condus de Tatarescu, doar ca de data aceasta compus numai din membri PNL, cerinta pe care Titulescu nu o intrunea. Din acest motiv, in lucrarea sa, Nicolae Titulescu isi exprima certitudinea ca demiterea Cabinetului a fost orientata impotriva sa, aducand ca argumente repeziciunea cu care s-a actionat -  intr-o singura zi -  si lipsa vreunei avertizari prealabile sau comunicari din partea Guvernului roman, vestea ajungand la Titulescu abia a doua zi. 
Din cele expuse de autor in cadrul acestui capitol, am remarcat ca responsabilitatea cea mai mare pentru plecarea sa din functia de ministru al Afacerilor Straine o poarta prim-ministrul Tatarescu, care conform autorului, nu i-a oferit intelegerea si sprijinul de care a avut nevoie in activitatea sa diplomatica. Cat despre rolul lui Carol al II-lea in demisia lui Titulescu, autorul afirma ca Majestatea Sa Regele se afla "deasupra tuturor chestiunilor de acest fel", iar de aici rezulta ca fie regele nu prezenta interes in privinta unor probleme politice majore, fie era manipulat de Tatarescu sau a treia si cea mai probabila varianta -  aproba constient sau chiar coordona actiunile prim-ministrului in directia reorientarii politicii externe spre Germania si Italia si a limitarii democratiei in tara, fapt ce ne dovedeste si instaurarea regimului monarhic autoritar in 1938. 
Celelate subiecte reflectate in lucrare sunt dedicate exclusiv situatiei internationale a Romaniei si politicii sale externe, care sunt analizate atat in perioada cand Nicolae Titulescu a detinut functia de Ministru de Afaceri Straine, cand si in perioada imediat urmatoare, adica pana in 1937 inclusiv.

Fisiere in arhiva (1):

 Politica externa a Romaniei, de Nicolae Titulescu.docx