Politica demografică în comunism

Stimularea fortata a sporului natural al populatiei a reprezentat una din prioritatile regimului Ceausescu. Un element important al acestei politici este reprezentat de abrogarea, in 1966, a decretului din 1957 care permitea avorturile la cerere (la acea data, avortul nu era permis decat in unele tari comuniste). Prin decretul 770/1966 se permitea avortul terapeutic efectuat in primele trei luni de sarcina numai pe baza unor stricte indicatii medicale si doar in cazuri exceptionale se accepta sacrificarea fatului si pana la sase luni. Acest decret cu putere de lege a fost inasprit prin Decretul 441 din 26 decembrie 1985, care permitea avorturile doar in cazul femeilor care au depasit varsta de 42 de ani sau care au dat deja nastere la cel putin cinci copii. In teorie, mamele a 5 sau mai multi copii ar fi avut dreptul la privilegii substantiale. Mamele "eroine" a 10 sau mai multi copii aveau dreptul la o masina ARO gratuita, transport gratuit cu trenul, precum si o vacanta gratuita pe an intr-o statiune balneara.

In timp ce sporul populatiei este incurajat, mii de copii sunt abandonati in orfelinate, iar rata mortalitatii infantile ramane cea mai importanta din Europa.

Regimul Ceausescu a ignorat problema epidemiei de HIV/SIDA pe motive ideologice, considerand-o specifica societatii capitaliste. In Romania anilor 1980 nu se practica testarea HIV a donatorilor de sange si a sangelui pentru transfuzii. Acest fapt, la care se adauga folosirea de ace de transfuzie neadecvat resterilizate in orfelinate, a condus Romania pe locul doi in topul infectiilor pediatrice cu HIV in Europa (6000 de cazuri).

POLITICA DEMOGRAFICA

Ca in orice sistem totalitar, anularea solidaritatilor traditionale, distrugerea individualitatii in favoarea colectivitatii au insemnat confiscarea vietii private in general si a celei de familie in particular.

Liberalizarea avorturilor s-a incadrat in aceasta dimensiune, ca o forma directa de laicizare a practicilor juridice si sociale - si mai ales ca o forma privilegiata de subminare a familiei traditionale.

In anul 1957, Romania s-a aliniat si ea acestor practice, adoptand o legislatie libera asupra avorturilor. Decizia a favorizat intr-un anumit fel familia, care trecea printr-o perioada in care situatia economica si indeosebi nivelul de trai erau deficacitare, iar colectivizarea afecta decisive una din functiile majore ale familiei rurale si care dintotdeauna a favorizat o fertilitate ridicata - functia economica.

Pe de alta parte, avortul devenise singura metoda de planificare familiala, in lipsa altor mijloacede contraceptie.

Situatia precara din punct de vedere socio-economic a favorizat insa scaderea natalitatii: daca in 1956 existau 24 de nou-nascuti la mia de locuitori, in 1966 s-a ajuns la 14 la mie, situand Romania pe ultimul loc in Europa, alaturi de Ungaria.

Drept urmare, dintr-o societate unde avorturile erau libere si extreme de ieftine (oficial, pretul era de 33,5 lei, echivalentul a doua zile de munca), Romania ceausista se singularizeaza in 1966, prin politica ei demografica, in intreg lagarul socialist. In toamna lui 1966 se interzice prin lege intreruperea deliberate a sarcinii pentru femeile avand mai putin de patru copii si mai putin de 45 de ani. Penalitatile prevazute comportau privarea de libertate atat pentru femeile in cauza si pentru persoanele implicate direct in operatie, cat si pentru tatal care se facea vinovat de omisiune de denunt.

Concomitent, celibtarii, cuplurile fara copii sunt obligate sa plateasca taxe suplimentare. Divorturile sunt sistematic descurajate. Aceste masuri au fost luate pe fondul revenirii la temele traditionaliste ale familiei indivizibile si procreatoare.

Decretul din 1966 punea in practica o componenta a politicii inaugurate de Congresul al IX-lea si care se va dezvolta curand ca national-comunism.

Cresterea brusca a numarului de nou-nascuti in anul 1967 - practice o dublare in raport cu anul precedent - a reprezentat o "performanta" unica in istoria demografica a populatiilor europene.

Evolutia ulterioara a natalitatii nu a urmat "planificarea" imaginata de regim. Avortul provocat, cel clandestine si practicile contraceptive traditionale au constitulit mijloace eficiente de prevenire si intrerupere a sarcinii. Natalitatea a ajuns astfel, in anul 1983, la 14 nou-nascuti la mia de locuitori, adica exact nivelul din 1966. Mai mult, Romania se afla pe locul intai in lume in privinta mortalitatii materne.

La mijlocul anilor '80, autoritatile au decis ca actele de nastere ale copiilor sa nu fie eliberate mai devreme de o luna de la nastere pentru a diminua numarul stilistic al deceselor la nou-nascuti.

POPULATIA ROMANIEI

Programul P.C.R (1974)

1990: 25 mil.loc.

2000: 30 mil.loc.

Previziune O.N.U (1988)

2025: 25.7 mil.loc

Realitate

1990: 23.3 mil.loc

1992: 22.8 mil.loc

Tranzitia demografica in Romania

Vladimir Trebici

In raportul prezentat la Conferinta Nationala a partidului, din decembrie 1977, secretarul general al partidului, tovarasul Nicolae Ceausescu a spus:

,,Ca urmare a dezvoltarii armonioase a industriei si agriculturii - cele doua sectoare de baza ale economiei noastre nationale - se va asigura cresterea mai accentuata a venitului national, acesta ajungind in 1985 la 2400- 2500 dolari pe locuitor. Aceasta ne da temei sa apreciem ca viitorul cincinal va marca un nou salt calitativ pe toate planurile vietii economice si sociale. Romania va depasi starea de tara in curs de dezvoltare, in acceptiunea contem- porana a acestei notiuni, trecind la stadiul de tara cu o dezvoltare medie"*.

Realizarea acestui salt va necesita eforturi mari: venitul national pe un locuitor ar urma sa creasca de 2,2- 2,4 ori in 1985 fata de 1975, pe baza unei dezvoltari corespunzatoare a productiei materiale.

In prezent, Romania este tara in curs de dezvoltare, fiind in acelasi timp si tara socialista. Aceasta situatie speciala o deosebeste calitativ de tarile in curs de dezvoltare, asa cum se poate aprecia pe baza caracteristicilor sociale, culturale, sanitare etc.

Doi din indicii economici cei mai reprezentativi pentru o tara in curs de dezvoltare - produsul national brut pe locuitor si proportia populatiei neagricole - ne arata, in ciuda marilor progrese, o situatie inca nesatisfacatoare. Or, in ultimii ani, a crescut atit produsul national brut pe un locuitor, fiind in 1975, de circa 1300 dolari**, iar proportia populatiei neagricole a crescut, in 1970, la 64,1%.

Cit priveste insa ritmurile de crestere a unor indicatori economici toarte importanti situatia se prezinta astfel***:

Indicatori Pe glob Romania

Populatia

Venitul national

Productia industriala

Productia agricola

Exporturile mondiale 1,5

4,9

5,0

sub 2,0

6,0 1,1

8,6

12,9

4,8

12,7

In virtutea interdependentei existente intre cresterea economica si a populatiei, intre variabilele social-economice si cele demografice, o tara in curs de dezvoltare se caracterizeaza printr-un nivel al indicatorilor demografici. Trecerea de la stadiul de tara in curs de dez- voltare la cel de tara dezvoltata sau cu dezvoltare medie este insotita si de modificarea tendin- telor demografice, proces care poarta denumirea de tranzitie demografica, unul din procesele de cea mai mare amploare si profunzime.

Istoricul teoriei tranzitiei demografice

Ceea ce a capatat denumirea de ,,tranzitie demografica" ca si incercarile de teoretizare, se bazeaza pe observatia statistica a evolutiei mortalitatii si natalitatii in Europa din cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si secolul al XIX-lea, cind, sub impactul revolutiei industriale si al proceselor asociate, a inceput sa scada mortalitatea, urmata de diminuarea natalitatii.

Dupa un studiu al O.N.U. [2], primul care a incercat sa descrie stadiile demografice, a fost demograful francez Adolphe Landry, identificind, inca din 1909, trei stadii pe care le-a numit ,,regimuri": primitiv, intermediar si cel modern.

Cei care au formulat in mod expres o teorie a tranzitiei demografice, sint Warren S. Thompson (1929) [47] si Frank W. Notestein (1354) [36], dezvoltata ulterior de o serie de demografi, sociologi si economisti ca: C. P. Blacker [6], G. Mackenroth [31], - Hoover [15], A. J. Coale [16], J. C. Caldwell [12], Francis O. Okediji [39].

Avind in vedere parerile autorilor citati asupra teoriei tranzitiei demografice, ne permitem citeva aprecieri generale.

1. Teoria tranzitiei demografice - in sensul stiintific al cuvintului - a facut progrese remarcabile si este de sperat ca sociologia si demografia vor fi in posesia unei teorii inchegate care sa ofere atit un model explicativ - pe baza factorilor sociali, economici si