Petru Rareș

Se stie ca Petru Rares este fiul nelegitim al lui Stefan cel Mare si al Mariei Raresoaia. El va urca pe tronul Moldovei in ianuarie 1527, in urma mortii lui Stefan cel Tanar (1517-1527), nepotul lui Stefan cel Mare, dovedindu se la fel de vrednic si de capabil ca si inaintasii sai. Domnia lui Petru Rares cuprinde doua perioade: 1527-1538; 1541-1546. Mostenirea pe care o primise Petru era dintre cele mai grele: un conflict aproape permanent cu celelalte tari romanesti si complicata chestiune a Pocutiei, cedata Poloniei in 1509. Complicatiile politice din Ungaria, dupa victoria turceasca de la Mohacs, cand Zapolya si Ferdinand de Habsburg fusesera proclamati concomitent regi, au creat o situatie noua in Transilvania, unde domnii moldoveni detineau deja domeniile Ciceiului si Cetatii de Balta. Intru totul preocupante ramaneau relatiile cu Poarta, aflata la nivelul maxim al potentei sale militare. In aceste conditii, obiectivele principale ale domniei lui Petru Rares au fost: mentinerea si consolidarea mostenirii lui Stefan si independenta.

In vederea realizarii acestora se amesteca in luptele pentru stapanirea Transilvaniei dintre Ferdinand de Habsburg si Ioan Zapolya, sprijinindu l pe acesta din urma. El intreprinde mai multe actiuni militare in Transilvania, supunandu i pe sasi si secui si obtine o victorie stralucita asupra trupelor lui Ferdinand la Feldioara, in 1529. In urma acestor victorii isi sporeste posesiunile din Transilvania, mostenite de la Stefan, cu altele noi: Unguras, Bistrita, Rodna.

Petru Rares mai poarta lupte cu polonezii, pentru Pocutia. Obtine unele succese, dar, in cele din urma, sufera o infrangere categorica la Obertyn, 1531. Impacarea cu polonezii e intermediata de Ioan Zapolya, cu care Petru se afla in relatii bune. Luptele cu polonezii vor mai dura pana in 1538 cand, fortat de imprejurari, Petru Rares a trebuit sa renunte la pretentiile asupra Pocutiei.

In 1534, rolul lui Rares in anihilarea aventurierului venetian Aloisio Gritti este esential determinand inceputul conflictului, care va culmina cu ostilitatile din 1538. Inrautatirea raporturilor cu Imperiul turcesc l a apropiat pe domn de Ferdinand de Habsburg cu care in 1535 el semna o noua intelegere, in fapt o alianta antiotomana.

Pe masura ce diferendul pentru Pocutia a continuat, iar cei doi competitori la coroana Ungariei, Zapolya si Ferdinand s au impacat la Oradea la 24 februarie 1538, situatia lui Rares a devenit foarte grea. Cercul dusmanilor se strange imprejurul sau: pe de o parte duc pregatiri de lupta lesii, pe de alta turcii si vasalii lor tatari, iar in interior intampina rezistenta boierimii.

Dintre toti, cel mai temut dusman era sultanul Soliman Magnificul, care se pregateste sa invadeze Moldova. El era al treilea sultan care calca pamantul Moldovei, dupa Mahomed al II lea (1476) si Baiazid al II lea (1484). A opta campanie imperiala (condusa personal de sultan) avea ca obiectiv indepartarea lui Petru Rares de la conducerea Moldovei ...