Partidul țărănesc - formare

Partidul taranesc este constituit in 5/18 decembrie 1918 de un grup de invatatori , preoti si tarani, in frunte cu Ion Mihalache si isi propunea sa actioneze in vederea impartirii tuturor mosiilor la tarani,infiintarea de iazuri si paduri comunale ,introducerea impozitului progresiv pe venit,trecerea bogatiilor subsolurilor in proprietatea statului ,legiferarea autonomieie comunale ,inlocuirea jandarmeriei,autonomia bisericii fata de stat ,raspandirea scolilor la sate ,adoptarea unei legi pentru justificarea averilor care au fost realizate in timpul razboiului.Partidul era urmat de o mare parte a taranimii dar si de o mare parte a intelectualilor,la cera a aderat si o grupare a burghezilor.Ca urmare a propagandei desfasurate Partidul taranesc a obtinut o mare popularitate.La alegerile parlamentare din noiembrie 1919 a castigat 61 de mandate situiandu-se pe locul 2 in vechiul regat si pe locul 4 in tara ceea ce ia permis sa intre la guvernarea blocului parlamentar in cadrul careia a desfasurat o activitate pozitiva.

In iulie 1921 s-a realizat o fuziune cu o grupare a Partidului Taranesc din Basarabia avand in frunte pe Pantelimon Halippa.In iunie 1922 s-a constituit Partidul taranesc din Transilvania,Maramures si Banat.

Conducerea partidului era asigurata de Ion Mihalache,Teofil Sauciuc-Saveanu,Virgil Madgearu,Nicolae Lupu,Grigore Iunian,Pantelimon Lalippa,Constantin Stere,Ion Raducanu.Organul central de presa era Tara noastra pana in 1921 si apoi Aurora.

Proiectul de program elaborat de Constantin Stere cuprinde o sinteza a doctrinei taraniste.In document se aprecia ca „statul roman nu poate fi decat un stat taranesc ,pentru ca poporul roman este un popor de tarani” nu numai din punct de vedere numeric cat si „pntru ca munca conditioneaza toata viata noastra economica si sociala”.Partidul taranesc a creat o vie agitatie politica in jurul taranimii si o imensa activitate in parlament ,contribuind la sporirea starii de efervescenta la sate.

Relatiile dintre Partidul National si Partidul Taranesc in perioada noiembrie 1919 – aprilie 1926

Pentru alegerile parlamentare din noiembrie a 1919 Partidul Taranesc a depus liste de candidati numai in vechiul regat, iar Partidul National doar in Transilvania. In urma alegerilor, cel mai mare numar de mandate a obtinut Partidul National din Transilvania -169, umrat de Partidul National Liberal -103, Partidul Taranesc din Basarabia – 72 si Partidul Taranesc din vechiul regat – 61.

Dupa tratative intense, la 25 nov. s-a incheiat un acord de colaborare intre Partidul National, Partidul Taranesc, Partidul National-Democrat, Partidul Democrat al Unirii din Bucovina si Partidul Taranesc din Basarabia pentru constituirea unui bloc parlamentar. La 1 decembrie 1919 s-a format guvernul blocului parlamentar prezidat de Alexandru Vaida-Voievod in care majoritatea posturilor erau detinute de membrii Partidului National.

La 6 martie 1920 guvernul a inaintat regelui proiectul legii agrare. Guvernul a refuzat sa semneze mesajul de trimitere a acestuia in dezbaterea corpurilor legiuitoare, socotindu-l prea radical.

La 13 martie 1920 regele a semnat decretul de numire a lui Alexandru Averescu in functia de presedinte al Consiliului de Ministri – act ce marca, intre altele, intrarea Partidului National si a Partidului Taranesc in opozitie pentru o lunga perioada de timp.

Pentru alegerile in martie 1922 Partidul National si Partidul Taranesc au semnat un cartel electoral privitor la circumscriptiile din Transilvania, potrivit caruia in judetele in care Partidul Taranesc avea influenta mai mare ambele partide vor sustine un candidat taranist; in judetele in care Partidul Taranesc nu avea organizatii sau popularitatea sa era slaba, vor fi sustinuti candidatii Partidului National. Alegerile s-au incheiat cu victoria Partidului National-Liberal, urmat de Partidul Taranesc si de Partidul National.

La 3 martie 1923 s-a realizat o intelegere care prevedea ca Partidul National si Partidul Taranesc constituia Opozitia Unita cu urmatoarea platforma:

-lupta pentru statornicirea unei vieti constitutionale reale

-combaterea si zadarnicirea hotararii guvernului liberal de a impune o noua constitutie

lupta pentru inlaturarea cabinetului prezidat de I.C. Bratianu

Bazandu-se pe o confortabila majoritate parlamentara, guvernul liberal a asigurat votarea constitutiei in martie 1923.

Cu toate declaratiile categorice facute, nationalii si taranistii nu numai ca o vor accepta, dar vor si guverna pe baza ei.

Profitand de dezbinarea partidelr din opozitie, PNL, si-a continuat metodic activitatea de guvernare. Dupa o suita de legi de unificare – privind invatamantul, justitia, biserica – guvernul a trecut la adoptarea legislatiei economice, menita sa concretizeze doctrina “prin noi insine”.

Dupa opinia taranistilor si nationalilor, doctrina liberala era inaplicabila, intrucat in Romania nu existau nici suficiente cadre, nici capitalul necesar pentru a asigura refacerea si dezvoltarea economica a tarii.

In aceste conditii trebuiau primite capitalurile straine “in conditiuni de egalitate cu capitalul romanesc”.

La 10 februarie 1924 , Partidul Taranes a adresat partidelor din opozitie o scrisoare prin care propunea crearea unui “front unic” pe baza urmatoarei platforme:

impiedicarea guvernului de a realiza legile de aplicare a constitutiei sale

rasturnarea guvernului liberal

stabilirea unui regim legal si constitutional

Iuliu Maniu

Peste trei zile Partidul National a anuntat ca primeste propunerea Partidului Taranesc. Celelalte partide au refuzat initiativa taranistilor.

La mijlocul lunii mai 1924 au inceput tratative in vederea fuziunii partidului National cu Partidul Taranesc. Fuziunea a ajuns aproape de final insa nu a avut loc. Eforturile pentru crearea unui partid puternic capabil sa infrunte guvernul liberal au dus la ratificarea fuziunii Partidului National cu Partidul National al Poporului in data de 8 martie 1925. Noul partid a adoptat titulatura, programul si statutul Partidului National si era condus pana la convocarea Congresului general de doi presedinti: Iuliu Maniu si Nicolae Iorga.