Partidul și statul în epoca lui Dej

Pe parcursul celui de-al doilea razboi mondial si la sfarsitul sau avem de-a face cu o Romanie in care fiecare nou regim politic se impune printr-o lovitura de palat: in anul 1938- Carol, in 1940- Antonescu, in 1944- regele Mihai, situatia culminand in 1947 cu venirea la putere a Partidului Comunist. Fiecare dintre aceste regimuri isi justifica prezenta prin pacatele Romaniei vechi pe care promite sa le indrepte dar in locul indeplinirii acestei datorii asumate, fiecare regim introduce institutii favorabile siesi, institutii autoritare. In cazul ultimului venit lucrurile merg si mai departe, in sensul ca acesta depaseste bariera autoritarismului, facand loc totalitarismului.

In momentul in care Partidul Comunist isi face aparitia pe scena politica romaneasca la conducerea lui erau trei grupuri: cei care ramasesera in tara si cei care se aflasera la Moscova in timpul razboiului iar cei dintai se imparteau in cei care se aflasera in inchisori si cei care activasera cu succes in ilegalitate. Primul grup era condus de Gheorghiu Dej si era compus din muncitori si activisti intemnitati in timpul grevelor din anii ’30. Al doilea grup cuprindea unii membrii ai conducerii comuniste interbelice care se refugiasera la Moscova , fiind condus de Ana Pauker, membru al Comitetului Executiv al Kominternului si sef al biroului extern al P.C.R.. Al treilea grup era format din comunisti veterani care ramasesera in Romania si actionau in ilegalitate. Cel mai activ grup era acela condus de Gheorghiu Dej, care a reusit sa-si creeze in perioada razboiului o baza proprie de putere, si care a izbutit la sfarsitul razboiului sa-l inlature prin forta de la conducerea P.C.R. pe Stefan Foris.

Unul dintre pasii facuti de Partidul Comunist in vederea instaurarii totalitarismului a fost consolidarea paridului unic de masa lucru realizat la 12 noiembrie 1947 prin contopirea fortata a Partidului Social Democrat cu Partidul Comunist. Noul partid obtinut prin fuzionare va fi cunoscut sub numele de Partidul Muncitoresc Roman, care mai tarziu a devenit Partidul Comunist Roman.

In cadrul guvernarii comuniste , in urma delimitarii a patru etape fiecare aducand propriile schimbari, primele doua reprezinta ascensiunea si declinul regimului instaurat de Gheorghe Gheorghiu Dej. Prima etapa este cuprinsa intre anii 1948-1952, si incepe cu initierea reformelor comuniste si se incheie cu inlaturarea grupului condus de Ana Pauker. A doua etapa este cuprinsa intre anii 1952-moartea lui Gheorghiu Dej. In decursul acestor ani luptele interne vor fi concentrate in jurul celor doua personalitati mai sus mentionate. Dej, ales drept secretar al Partidului Comunist Roman(P.C.R.) si reales in aceasta functie in 1948, se bucura de o autoritate mai mult formala dar respecta profilul ideal al comunistului. Ana Pauker care s-a impus in Komitern ca seful sectiei romanesti a fost aleasa membru al Secretariatului alaturi de Vasile Luca si Teohari Georgescu. Desi Dej era secretar general, el depindea in totalitate de bunavointa grupului condus de Ana Pauker deoarece acesta detinea majorotatea in Secretariat putand sa blocheze initiativele secretarului ba chiar sa-l inlature. In cadrul noii structuri de partid se punea accentul pe caracterul de elita al partidului si au fost introduse criterii mai stricte privind calitatea de membru de partid. Astfel, cei ce faceau cerere de intrare in partid trebuiau verificati si era obligatoriu stagiul de ``candidat``. S-a declansat astfel o intreaga campanie de epurari cu scopul de a disciplina ideologic partidul si de a-i da o structura complexa. Trebuie mentionat ca epurarea detinea un loc de onoare in practica de tip comunist. Mai mult, relatiile cu Uniunea Sovietica au definit unele interpretari din mediul academic occidental privitoare al epurarile de la inceputul anilor ’50. Chiar si lupta pentru dominatie in cadrul partidului nu poate fi inteleasa fara luarea in considerare a legaturilor cu Uniunea Sovietica. Aceasta lupta pentru suprematie isi are originile in lovitura de la 23 august 1944 si in decizia inlaturarii lui Stefan Foris. Dand dovada de tactica si abilitate, Dej a reusit sa-si inlature pe rand posibilii adversari: pe Ana Pauker a transformat-o in cadavru politic fiind acuzata alaturi de Teohari Georgescu si Vasile Luca de deviere de dreapta iar Lucretiu Patrascanu a avut aceasi soarta ca si Stefan Foris, murind executat. Eliminarea lui Lucretiu Patrascanu s-a efectuat datorita faptultui ca acesta reprezenta o alternativa concreta la suprematia lui Dej, pe care sovieticii o aveau la indemana. Caderea Anei Pauker a fost rezultatul procesului de verificare a calitatii de membru de partid, care viza eliminarea elementelor carieriste si oportuniste. Vasile luca a fost torturat pentru a obtine marturii in cazul lui Patrascanu.

In ceea ce priveste reforma comunista, ea a fost de neegalat. In decursul unui singur an partidul, structura de stat, economia, au fost puternic reformate urmand tiparul sovietic. Principiile modelului stalinist sunt imitate in economie, politica si cultura. Referitor la reforme, Gheorghiu Dej ii descria Principesei Ileana imaginea Romaniei visate de comunisti: o lume moderna, industrializata, cu stiinta de carte, avand parte de toate binefacerile civilizatiei moderne, dar fara nedreptatile ei. Secretarul partidului era convins de justetea modelului marxist de modernizare, de industrializare fortata, cu accentul pus pe industria constructoare de masini, conducere centralizata si planificata a economiei, colectivizare cu orice pret. Dovezi ale stalinismului economic: iunie 1948- nationalizarea bancilor, societatilor de asigurare; noiembrie- sunt nationalizate institutiile de sanatate, casele de filme, cinematografele; aprilie 1948- farmaciile, laboratoarele, intreprinderile chimice; aprilie 1950- o parte a fondurilor de locuinte. Tot in aprilie 1950 a fost elaborat si aprobat de Biroul Politic primul plan cincinal devenit lege la 16 decembrie 1950. Copie fidela a modelului sovietic, principalul scop al acestuia era sa tansforme Romania intr-o tara cu o industrie socialista dezvoltata si cu o agricultura socialista mecanizata. Pana la sfarsitul anilor ’50 vor intra in stapanirea statului cabinetele medicale particulare, restaurantele, taxiurile.