Introducere Reformele politice, economice si administrative, indeosebi votul universal, reforma agrara, adoptarea Constitutiei din 1923 au determinat schimbari vizibile in mentalul colectiv al populatiei, stimuland activismul ei politic. Pluralismul politic capata o deosebita amploare. Se produc schimbari in configuratia partidelor, se modifica axa rivalitatilor dintre partide, apar partide noi, inclusiv cele ale minoritatilor nationale. Deceniile interbelice au cunoscut atat perioade de stabilitate politica, cat si de instabilitate. In aceasta perioada se cristalizeaza noi doctrine politice, care acopera intreg spectrul politic, de la extrema stanga la extrema dreapta. Unele partide traditionale parasesc arena politica. Partidul Conservator O prima urmare a reformelor de dupa razboi si a crearii Romaniei Mari a constituit-o diversificarea vietii politice, fragmentarea spectrului politic, pana atunci stabil si dominat de numai doua partide politice, cel Conservator (constituit in 1871) si cel Liberal (1875). Partidul Conservator, ale carui merite in constituirea Romaniei moderne sunt de necontestat, s-a dezintegrat indata dupa efectuarea reformei agrare si adoptarea votului universal; guvernul filogerman al lui AI. Marghiloman (19 martie - 6 noiembrie 1918) a cazut dupa reintrarea Romaniei in razboi; sub presedintia lui Take Ionescu, conservatorii vor mai reveni o data la putere, dar numai pentru 30 de zile (1922), disparand apoi cu totul din viata politica a tarii. La alegerile din 1919, Partidul Conservator a obtinut 3,89% din voturi (16 mandate), la cele din 1920 numai 2,82% (4 mandate), iar in 1922 nu a reusit sa obtina nici un mandat in parlament. Partidul National-Liberal Partidul Liberal a continuat sa joace un important rol politic, reprezentand in practica cel mai puternic partid politic al perioadei interbelice. Liberalii au condus neintrerupt din 1914 si pana in 1919 (cu o scurta intrerupere intre martie-noiembrie 1918), cand, asemenea altor partide liberale europene, au pierdut alegerile organizate de ei pe baza votului universal. Dupa o scurta perioada de organizare si de extindere in teritoriile alipite, liberalii s-au reintors la putere, carmuind cu autoritate intre 1922-1928 (cu o intrerupere intre martie 1926 si iunie 1927) si 1933-1937. Perioada 1922-1926 a fost epoca celor mai mari succese liberale, guvernul lui I.I.C. Bratianu rezolvand cu pricepere problemele dificile ale organizarii noului stat intregit, ale unificarii celor 4 regiuni, atat din punct de vedere administrativ cat si din cel legislativ; au fost de asemenea anii refacerii economice si ai aplicarii reformelor; s-a adoptat o noua constitutie. Se poate afirma ca, in 1926, Partidul Liberal se afla in culmea puterii si influentei sale, incheindu-si o misiune istorica inceputa la 1848. Dupa 1930, desi inca partid de guvernamant, rolul liberalilor va scadea insa treptat, lipsit rand pe rand de conducatori, morti in 1927 (I.I.C. Bratianu), 1930 (Vintila Bratianu), 1933 (I.G. Duca); pe care ii inlocuieste o echipa noua de oameni politici fie lipsiti de experienta, fie influentabili, in orice caz foarte diferiti de vechea garda. Ca urmare, partidul si-a pierdut influenta, fiind infrant in alegerile din decembrie 1937, cand cele doua fractiuni liberale au cules totusi 39,81% din voturi. Partidul National-Taranesc Principalul partid de opozitie al perioadei interbelice a fost Partidul National Taranesc, alcatuit in 1926 prin fuzionarea Partidului National Roman din Transilvania, condus de Iuliu Maniu, cu Partidul Taranesc, infiintat de Ion Mihalache in Vechiul Regat (1918). Desi aveau o baza sociala mult mai larga decat liberalii, national-taranistii nu au guvernat decat foarte putin, intre 1928-1931 si 1932-1933, nereusind sa se impuna ca un autentic si eficient partid de guvernamant. Condus de lideri admirabili din punct de vedere moral si patriotic, dar lipsiti de abilitatea si supletea politica a liberalilor, taranistii au facut mai multe greseli tactice, cum ar fi acceptarea revenirii in tara a principelui Carol (1930) sau "alianta" electorala cu Legiunea (1937), actiuni care au influentat in chip negativ mersul evenimentelor, grabind esecul incepatoarei democratii romanesti si facilitand instaurarea dictaturii.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).