Monografia Comunei Comarna

CADRUL FIZICO – GEOGRAFIC AL COMUNEI COMARNA

Teritoriul comunei Comarna este situat în partea de sud – est a județului Iași, în partea de răsărit a Podișului central Moldovenesc, în subunitatea numită Crestele Prutului. Comuna are o suprafață de 4705, 6569 ha și se află la distanța de 25 km de reședința județului Iasi, pe șoseaua județeană Iași – Răducăneni – Huși.

În ceea ce privește alcătuirea, Comuna Comarna cuprinde 4 sate, din care două mai mari – Comarna la S și Osoi la N – și două mici – Curagău la V și Stânca la E. Istoria arată că satele Comarna și Osoi au fost comune de sinestătătoare, autonome și independente care insă au cunoscut unele organizări și reorganizări.

Limitele comunei Comarna sunt :

- la N comuna Tomești și Țuțora

- la E comuna Prisăcani

- la S comuna Costuleni

- la S și S-V comuna Schitu Duca.

Așezarea acesteia în partea central sud – estică a Platformei Moldovenești – reflectă întregul ansamblu structural în care se încadrează - și situarea între paralelele 47˚ și 15ʼ latitudine nordică și 27˚ și 53ʼ longitudine estică – coordonate geografice pe care se înscrie și județul Iași – au determinat pe cuprinsul județului Iași existența a două ținuturi naturale:

- un ținut de podiș înalt, puternic vălurit – relief format prin eroziune și sedimentare – acoperit de păduri de fioase, la V și S

- un ținut de silvostepă la N și E.

Aceste zone, prin caracteristicile lor, au facilitat locuirile umane încă din cele mai vechi timpuri, oferindu-le un cadru ecologic deosebit de puternic.

Pe teritoriul comunei Comarna se distinge relieful structural și petrografic – constituit din platouri înalte de întindere medie: Podiș, Baba Roșie, Dealul Doamnei - și relieful cuestiform – altitudini reduse din cauza eroziunii puternice și a stratelor relativ ușor de îndepărtat: Dealul Sărata, Andreș, Stânca și Curagău – care este influențat de complexitatea rețelei hidrografice ce a dat naștere la văi subsecvente. Caracteristic este abruptul cuestiform ce stăjuiește artea stândă a văii Jijiei, adică Coasta Prutului Mijlociu, însoțită de numeroase alunecări și prăbușiri stabilizate prin plantațiile silvice de pe Dealul Stânca, Paraleu sau Sărata. Relieful comunei este alcătuit din roci moi, preominând argilo-nisipoase cu cuverturi subțiri de luturi loesoide printre care se intercalează roci dure.

Clima Comarnei se încadrează în arealul climatului temperat continental specific țării, dar cu nuanțe și influențe specifice reliefului deluros cu amplitudini termice mari și precipitații medii anualte limitate. Aceasta se datorează predominării maselor de aer continental de origine asiatică, rece în timpul iernii, calde și uscate în timpul verii. Astfel că, precipitațiile sunt de 545,8 mm media multianuală, iar temperatura medie anuală de 9,4˚ C.

Ca și pe teritoriul județului și comuna are o vegetație variată: vegetație de silvostepă – arbori și arbuști: cireșul, păducelul, alunul, porumbarul, trandafirul sălbatec – și vegetația zonelor colinare, de podiș – păduri cu stejari, carpeni, ulmi, tei sau fraseni–.

Fauna este strâns legată de specificul învelișului vegetal, astfel că în păduri se întâlnesc mamifere ca veverița, căprioara, mistrețul, vulpea, iepurele, lupul și păsări ca mierla, ciocănitoarea, cucu, turturelele, barza, lișitele, și numeroși betraceni și pești în iazurile din șesul Comarnei.

Diversificarea învelișului de sol pe teritoriul comunei Comarna este condiționată în primul rând de relief, care, prin altitudine, fragmentare sau varietatea tipologică a formelor expoziționale generează o mare varietate a condițiilor de pedogeneză. Astfel, cele mai răspândite soluri sunt cernoziomurile, caracterizate printr-o fertilitate ridicată și o folosire intensă în agricultură, apoi se mai resgăsesc solurile podzolice brune în partea nordică a Podișului Central Moldovenesc, solurile argiloiluviale cenușii favorabile culturlor de viță de vie și pomilor fructiferi, solurile interzonale întâlnite pe șesurile și pe versanții erodați de procesele diluviale și însoțite de soluri hidromorfe și halomorfe, precum și de soluri slab dezvoltate îndeosebi la șesuri.