Modernizarea societății românești în secolul fanariot

Momentul infrangerii armatelor otomane in fata Vienei , marcheaza inceputul sfarsitului Imperiu Otoman. Totodata , pe plan european , mutatii geopolitice importante au loc Austria si Rusia , mai ales cea din urma,in plina expansiune ,au cele mai multe intentii si sanse pentru a castiga competitia impartirii teritoriilor Imperiului Otoman ,aflat acum in declin Astfel , Problema orientala devine o problema de mentinere a echilibrului european.

Pentru stavilirea intereselor Austriei in Balcani si a Rusiei de a controla stramtorile importante din Marea Mediterana si Marea Neagra , puterile occidentale ,in special Anglia si Franta , invoca principiile integritatii Imperiului Otoman , principiu a carei incalcare ar reprezenta o amenintare pentru pacea continentului. Aceasta rivalitate a creat obstacole in calea luptei popoarelor din Balcani de sub dominatia Portii

Austria nu a avut suficiente forte pentru a-si intari dominatia atat in Balcani cat si in Italia si Germania , in cele din urma fiind constransa sa accepte acest principiu al integritatii propus. Rusia , pe de alta parte , nu a acceptat acest principiu si ,datorita religiei ortodoxe ,un fel de garantie pentru popoarele din Balcani ,s-a bucurat de increderea lor si prin razboaie sau conventii a smuls mereu teritorii Imperiului Otoman , pregatind astfel distrugerea acestuia.

Situate strategic, punct obligatoriu de trecere pe uscat pentru trupele ruse ,Principatele s-au aflat mereu in centrul evenimentelor. Astfel, Rusia ,prin serviciile ei diplomatice si politice ,s-a straduit sa include Principatele in sfera ei de influenta ,Turcia ,la randul ei ,a cautat sa-si mentina autoritatea In egala masura si celelalte puteri implicate in Problema orientala , au inceput sa acorde mai multa atentie pozitiei Principatelor ,considerandu-le fie puncte strategice ,fie surse economice de prim rang.

Secolele XVIII – XIX au adus pe teritoriul Principatelor numeroase razboaie a caror consecinte au fost materiale ,financiare dar si teritoriale , pierzand Oltenia in 1718 , Bucovina in 1775 si Basarabia in 1812 drept compensatii sau in favoarea invingatorului.

Datorita politicii interprinse de Austria si de Rusia ,Poarta ,obligata la defensiva , isi accentueaza dominatia asupra Principatelor Noii domni , numiti de catre Istambul apartin unor influente familii grecesti si nu numai , locuitoare in Fanar.

Introducerea domniilor fanariote a semnificat nu doar o simpla schimbare de domnie ,ci o importanta modificare a regimului politic ,pentru mai bine de un secol , Principatele fiind complet integrate sistemului politic si militar otoman.

Domnii fanarioti au provenit din randul elementelor instarite ,grecesti levantine , dar si romanesti din care se recrutau marii dragomani Ei au promovat un sistem propriu de valori bazat pe traditionalism, un ortodoxism de nuanta conservatoare si mentinerea legaturilor cu Poarta

In cadrul domniilor fanariote pot fi distinse doua perioade Prima , cuprinsa intre 1711 (1716) – 1770 ,cand au domnit familii in marea majoritate romanesti , precum Racovita , Ghica ,Mavrocordat ,Callimachi si cea de-a doua ,cuprinsa intre 1770 si 1821 ,cand s-au impuns familiile grecesti Caragea ,Sutu , Moruzi , Mavogheni ,Ipsilanti ,etc.

Inceputul domniilor fanariote a fost facut in Moldova si in Tara Romaneasca de catre Nicolae Mavrocordat.Domnii erau numiti direct de sultan ,devenind elemente ale administratiei ototmane si asimilati statutului de pasa cu doua tuiuri. Durata domniilor era in general scurta ,caci , conform unei noi mentalitati politice ,domnul dorea sa se imbogateasca rapid , pentru a-si plati datoriile contractate la inscaunare Astfel , in Moldova , intre 1716-1821 s-au succedat 36 de domni , iar in Tara Romaneasca ,40 de domni.Domnii fanarioti aveau dreptul sa tina o curte proprie si o garda personala de arnauti.

In istoriografie s-au accentuat laturile negative ale politicii fanariotilor , acuzandu-i de interese meschine si reprosandu-le decaderea Principatelor romane Trebuie ,insa ,analizata in ansamblu activitatea lor , pentru a se descifra si acele trasaturi ,ce au contribuit la progresul societatii romanesti. Persistenta elementelor feudale a fost o realitate a epocii ,peste care si-au pus amprenta semnele innoirii in toate domeniile.

Insa ,inainte de a defini raportul dintre masurile adoptate de fanarioti si modernizarea societatii romanesti ,se cade sa fie formulate cateva observatii generale in legatura cu esenta regimului. Mari istorici romani , precum Nicolae Iorga si Nicolae Balcescu au contrubuit si ei la imaginea pe care o avem despre fanarioti.

Nicolae Iorga , in cartea sa “ Istoria romanilor “, sugereaza ca fanariotii ,” departe de a fi considerati nationalisti greci porniti spre desnationalizare “ reprezinta o “forma de noua sinteza din care nu lipsim nici noi in acest Sud-Est al Europei”(1).