Misiunea diplomatică a lui Vasile Alecsandri în Torino (Italia)

Vasile Alecsandri, poet recunoscut si apreciat, a fost in acelasi timp un diplomat talentat, punandu-si inteligenta si priceperea in slujba infaptuirii “Unirea Principatelor”. Vasile Alecsandri a fost ministru de Externe in trei guverne constituite la Iasi in perioada in care s-a decis Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca. Astfel, in perioada 17 ianuarie- 6 martie 1859 a fost ministru de Externe in Guvernul Vasile Sturdza, in perioada 8 martie-27 aprilie 1859, a fost Ministru de Externe in Guvernul Ion Ghica iar in perioada 27 aprilie-10 noiembrie 1859, a fost Ministru de Externe in Guvernul Manolache Costache Epureanu.

Ca ministru de Externe al Principatelor Unite, Alecsandri a facut dovada energiei si priceperii, a realismului si clarviziunii in actiunile de esenta diplomatica initiate, conduse sau patronate de el, in pofida ingradirilor impuse de momentul istoric traversat.

În general, intinerariul străbătut, contractele avute, discuțiile purtate și rezultatele obținute de aceasta au o rezonanță în istoria politică a țării fiind pentru prima oară când un reprezentatnt al Principatelor Unite se înfățisa într-o chestiune vitală pentru noul organism național.

In anul 1859 au aparut modificaru pe harta Europei. Este anul in care popoarele roman si italian si-au putut concretiza inceputurile proceselor de formare a statelor lor nationale. Dubla alegere a colonelui Cuza, materializand solutia romaneasca a primei etape de infaptuire a unitatii statale, a constituit pe plan european daca nu un model, cel putin un exemplu al posibilitatii ce o avea un popor, chiar supus unor dificile conditii internationale, sa-si realizeze obiectivele nationale. Cateva luni mai tarziu, in urma razboiului franco-sardo-austriac, Peninsula Italica a cunoscut si ea inceputurile procesului de unificare statala, provinciile din nord fiind eliberate de sub dominatia habsburgica. Invinsa, Curtea de la Viena a trebuit sa accepte unirea acestor teritorii cu Piemontul.

Alexandru Ioan Cuza i-a cerut lui Vasile Alecsandri sa actioneze cum il vor indemna propriile convingeri ”Dute si fa cum te-or povatui inima ci constiinta”- asa incat cauza romanilor sa fie sustinuta si in acest sens a actionat Seful diplomatiei moldovene. Asa se explica hotararea lui Alexandru Ioan Cuza de a-i incredinta lui Vasile Alecsandri misiunea de a purta convorbiri la cel mai inalt nivel, in Cancelariile diplomatice europene privind optiunile romanilor.

Dificultatea misiunii diplomatice a lui Vasile Alecsandri consta, mai ales, in incercarea de a convinge liderii europeni ca romanii din cele doua Principate merita un alt statut, nemaifiind subordonati Portii Otomane. Promovarea unui asemenea punct de vedere insemna „o schimbare importanta in relatiile unor puteri europene cu Înalta Poartă”.

Dupa misiunea ncununata cu succes la Paris si dupa dificultatile intampinate in misiunea diplomatica de la Londra, Vasile Alecsandri avea sa se intalneasca cu personalitati politice si diplomatice din Italia. Se stie ca in anii 1857-1859- Piemontul avea un cuvant de spus in politica europeana nu atat prin intinderea sa teritoriala, cat mai ales, prin personalitatile sale, intre care contele Camilo Cavour se bucura de un prestigiu european, dobandit prin talent si inteligenta politica si diplomatica.

Intrevederile ministrului de Externe al Moldovei au debutat cu aceea avuta cu Giovenale Vegezzi Ruscalla- un cunoscut si reputat cavaler piemontez cu care Vasile Alecsandri era de mai mult timp in corespondenta. Cavalerul Ruscalla l-a intampinat cu multa caldura pe Vasile Alecsandri, punandu-l la current pe acesta cu starea de spirit din Piemont privind preocuparile romanilor de constituire a unitatii statale prin Unirea celor doau Principate. Giovenalle Ruscalla (viitorul cetatean de onoare al Bucurestilor, in 1863) i-a adus la cunostinta prietenului sau, Vasile Alecsandri, ca Primul-ministru al Piemontului, Camillo Cavour era favorabil implinirii idealurilor de Unire ale romanilor din cele doua Principate.