Miron Costin

Extras din referat Cum descarc?

Miron Costin (1633-1691) a fost unu l dintre cei mai mari cronicari romani, personalitate de prim rang a literaturii romane din secolul XVII. Criticii literari spun ca, desi Miron Costin a fost tratat in literatura ca un cronicar al epocii sale, scrisul sau se ridica la rang de arta literara.
Nascut in anul 1633, fiul lui Ion Costin, hatman, si al Saftei, nepoata domnitorului Miron Barnovschi si inrudita cu familiile boieresti Balica si Movila. Politica filo- polona a tatalui ii aduce inca din copilarie indigenatul (1638) si titlul de nobil polon. Isi face studiile in Polonia, la Colegiul Iezuit din Bar (1647- 1652), mutat o vreme la Camenita (1648-1650). Demonstrarea in operele sale a originii romane a poporului nostru si a latinitatii limbii romane se datoreaza, in mare parte, si cunostintelor istorice si lingvistice dobandite aici. 
Ajuns la maturitate, Miron Costin devine un om de o aleasa cultura, un adevarat politolog, posedand in aceeasi masura limbile romana, polona, ucraineana, slava veche si latina. Se intoarce in patrie abia la inceputul anilor 1650, unde in scurta vreme urca vertiginos pe scara unor inalte dregatorii boieresti pana la cea de logofat, pe care a ocupat-o din 1675 pana la sfarsitul anului 1683, cand se retrage din activitatea de stat.
Primele sale scrieri sunt in versuri despre primul descalecat al Moldovei, tiparite in Psaltirea in versuri a lui Dosoftei (1673). Traduce istoria Ardealului dupa L. Toppeltin, 1672-1674. Tot in aceasta perioada apare si poemul Viata lumii. In anul 1675, redacteaza ,,Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace"; In 1677 scrie in limba polona ,,Cronica Tarilor Moldovei si Munteniei", cunoscut sub titlul de Cronica Polona. 
La izbucnirea razboiului intre crestini si turci, cu prilejul asediului Vienei din 1683, logofatul se afla in tabara otomana, dar se bucura de victoria lui Sobieski, vazand in aceasta inceputul declinului Imperiului Otoman. La intoarcerea de la Viena, Duca voda si boierii sai sunt luati prizonieri de lesi, dar carturarul se bucura de protectia regelui care ii pune la dispozitie Castelul de vanatoare de langa Stryi , unde Miron Costin ramane aproape doi ani si desfasoara o activitate carturareasca. Aici redacteaza ,,Istoria in versuri polone despre Moldova si Tara Romaneasca" (Poema Polona). In 1685, Constantin Cantemir, noul domn, il recheama in tara unde scrie ,, De neamul moldovenilor", intre 1686-1691. Relatiile cu influentabilul domn Constantin Cantemir se deterioreaza. Marele carturar cade victima, in 1691, intrigilor celor care-l manevrau pe voda si sfarseste sub securea calaului in apropiere de Roman, fara a se putea dezvinovati.
Cronicar, umanism si patriot, Costin a demonstrat cu argumente de bun simt, dar si stiintifice, unitatea si originea romana a poporului nostru. Prima sa opera originala este poemul filozofic ,,Viata Lumii", scris in aceeasi perioada cu Psalmii lui Dosoftei, poem al carui ecou a fost considerabil in limba romana veche, fiind mentionat in aproape toate scrierile lirice din acea vreme. 
Miron Costin a lasat posteritatii o bogata mostenire spirituala carturareasca. Principala sa opera este Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace de unde este parasit de Ureche. Aceasta opera este cea care ii fixeaza lui Costin un loc trainic in istoria literara. Letopisetul este impartit in 22 de capitole neintitulate, iar acestea in paragrafe, numite ,,zicale", si cuprinde o descriere desfasurata a istoriei tarii intre anii 1595- 1661, incheindu-se cu relatarea mortii lui Stefanita Voda Lupu si inmormantarea sa. Inzestrat cu o inalta maiestrie de povestitor, Miron Costin a ramas in primul rand istoric, cautand sa-si intemeieze opera sa istorica pe o larga baza documentara. La elaborarea cronicii sale carturarul a apelat pe larg la un sir de lucrari ale istoricilor transilvaneni si polonezi: L. Toppltin, ,,Despre originea si caderea transilvanenilor", P. Piasetki ,,Cronica celor mai insemnate evenimente din Europa (1568- 1638)", A. Guagnini, ,,Descrierea Sarmatiei europene" etc. Incepand cu evenimentele din 1633, Miron Costin apeleaza frecvent la amintirile si impresiile proprii, Letopisetul capatand intr-o masura oarecare un aspect de memorii, mai cu seama cand este vorba de domniile lui Vasile Lupu si Gheorghe Stefan. Pe langa simtul de observatie dezvoltat, pe langa atractia spre anecdota, pe langa darul naratiunii si al dialogului, Costin cunoaste mai ales tensiunea ideii pe care o manuieste firesc. El stie sa demonstreze si are patos, putere de convingere, fiind mai ales un om cult, rafinat, cu permanent indemn de a generaliza si filosofa. Aceste daruri dau si varietatea stilistica a letopisetului. Cu retorica avusese contact in timpul studiilor de la Bar si dovedeste ca o stapaneste cu siguranta.

Fisiere in arhiva (1):

 Miron Costin.docx

Bibliografie

Lucian Boia, Evolutia istoriografiei romane, Universitatea din Bucuresti, Bucuresti, 1976, p.25-29;
Nicolae Cartojan, Istoria literaturii romane vechi, Editura Minerva, Bucuresti, 1980, p.28-61;
George Calinescu, Istoria literaturii romane, Editura Litera, Bucuresti, 2001, p.24-30;
Andrei Esanu, Cutura si civilizatie medievala romaneasca, Editura ARC, Chisinau, 1996, p.222-227.