Jaful sovietic

Extras din referat Cum descarc?

Nu doar o data, istoricii nostri si istorici occidentali, mai putin cei sovietici, au considerat
ca efectele loviturii de stat de la 23 august 1944 au constituit pentru Wehrmacht o
infrangere mai severa decat cea de la Stalingrad. Perfect adevarat, din punctul acesta de
vedere nu este nimic de obiectat. Numai ca, in conformitate cu statisticile Marelui Stat
Major, acelasi eveniment a provocat si Armatei Romane pierderi in oameni si material
militar considerabil mai mari decat cele pe care le indurase in batalia din Cotul Donului,
parte integranta din ansamblul operatiunilor de la Stalingrad. Dispunem de o asemenea
statistica si, cu cifrele la vedere, putem proceda la comparatiile de rigoare. De la 1
noiembrie la 31 decembrie 1942, perioada celor mai dure confruntari cu sovieticii de pe
frontul din Cotul Donului, Armata romana a inregistrat 353 ofiteri, 203 subofiteri si 6680
soldati morti in lupta, 994 ofiteri, 582 subofiteri si 30175 soldati raniti in lupta si 1829
ofiteri, 1567 subofiteri si 66959 soldati disparuti, in marea lor majoritate cazuti in
prizonierat sovietic. Mult mai ridicate au fost pierderile Armatei romane din perioada 1
iunie - 31 august 1944, cu precizarea ca intre 1 iunie si 19 august, data declansarii
ofensivei sovietice, frontul din Moldova si Basarabia de Sud a fost stationar si nu s-au
purtat lupte cat de cat semnificative. Efectiv, de data aceasta a fost vorba de pierderi
insumand 509 ofiteri, 472 subofiteri si 10262 soldati morti, 1255 ofiteri, 993 subofiteri si
33317 soldati raniti si 2628 ofiteri, 2817 subofiteri si 171243 soldati disparuti, in mare
majoritate capturati de sovietici dupa ce regele proclamase la radio un armistitiu
inexistent. Dupa cum vedem, la toate categoriile cifrele pierderilor din 12 zile din august
1944 sunt net superioare celor din noiembrie-decembrie 1942, daca nu chiar duble.
Oricum diferentele nu pot fi considerate un mizilic, ele fiind lipsite de importanta numai
pentru politicienii iresponsabili, care isi inchipuie ca asa se face istorie: batjocorind, prin
aruncarea lor in neant, zeci si zeci de mii de ofiteri, subofiteri si soldati ai unei natiuni.
Astazi, ceea ce ni se pare lamentabil de-a dreptul este faptul ca initiativa aniversarii
acestei catastrofe militare de mari proportii a fost avansata de soldatul neinstruit Ion
Iliescu, un personaj cu livretul militar alb, eliberat pro-forma, un avantaj de care
beneficiau mai toti activistii de marca ai regimului comunist.
Ramane sa stim si ce s-a intamplat in aceasta tara nenorocita din momentul in care
comunistii au inceput sa urle ca nebunii pe strazi: ,,Stalin si poporul rus libertate ne-au
adus!", si asta in timp ce sovieticii jefuiau Romania din temelii. La aceste jafuri
apocaliptice istoriografia comunista s-a referit cu o extrema parcimonie, destul de tarziu,
prin anii '70 si '80. A avut totusi bunul simt sa nu le justifice. In schimb, la numai o
jumatate de veac de la petrecerea faptelor, in 1949, s-a insinuat cu nedemnitate in
postura de avocat al rusilor diplomatul italian Renato Bova Scoppa, fost ministru al
Romei la Bucuresti din 1941 pana in 1946. In memoriile sale, intitulate Colloqui con due
dittatori, acesta s-a grabit sa explice distrugerile si jafurile comise in Romania de rusi prin
distrugerile si jafurile pe care le-ar fi savarsit Armata Romana in teritoriile ocupate din
Rusia. Penibila explicatie, fabricata de un om incapabil sa tina seama de realitati! In
retragerea lor in adancimea propriului teritoriu, ca si in vremea invaziei lui Napoleon,
armatele ruse practicasera tactica pamantului parjolit. Cand germanii, romanii si italienii
au reusit sa ajunga la fata locului, n-au mai avut ce distruge, deoarece totul era pus la
pamant. Iar din saracia mujicului rus, cu toata bunavointa, nu se putea jefui nimic. Ca sa
nu mai vorbim si de faptul ca literatura istorica a invingatorilor din al doilea razboi
mondial, in mod sistematic, s-a obstinat sa asimileze cu jaful capturile de razboi legale,
privind depozitele de munitii si subzistente, bunurile si armamentul abandonat pe
campul de lupta, apartinand Armatei sovietice. Cum dupa orice razboi, istoria este scrisa
de invingatori, n-am avut incotro si am fost nevoiti sa ne supunem verdictelor lor. Astazi,
din fericire, putem discuta si altfel despre aceste verdicte.
Intarzierea deliberata cu aproape trei saptamani a semnarii asa-zisei Conventii de
Armistitiu, de fapt un act de capitulare, a fost provocata de rusi cu intentia clara de a
oferi militarilor ei o plaja de timp cu statut incert si ambiguu, pentru a putea jefui in voie
una din cele mai bogate tari ale Europei. Nu trebuie sa uitam ca, vreme de aproape cinci
ani, de la instituirea blocadelor economice determinate de izbucnirea celui de-al doilea
razboi mondial, Romania tinuse in spate un colos asemeni Germaniei, cu petrol si ulei
mineral, cu cereale, cu oleaginoase, cu carne si peste, cu tutun etc., primind in
contrapartida masini agricole, arme si in jur de 45 de vagoane de aur. Si asta in conditiile
in care situatia alimentara a tarii, in toti anii campaniei din est, a fost literalmente
infloritoare fata de cea a intregului continent. Cu alte cuvinte, aici, in Romania,
intr-adevar, se putea jefui din gros. Si primele ordonante emise de comandamentele ruse
au impus populatiei predarea aparatelor de radio, care au fost asezate sub paza sovietica.
Prin asta s-au impuscat doi iepuri: in primul rand, cetatenii romani erau izolati de restul
lumii civilizate. La a doua miscare, toate aceste aparate au fost transportate in Uniunea
Sovietica, fiind considerate capturi de razboi, desi erau bunuri particulare.
Jafurile intreprinse de militarii sovietici din initiativa personala si pe cont propriu,
niciodata sanctionate de superiorii lor, aveau un specific care i-a contrariat pe romani,
deseori frizand nebunia. Confiscau in nestire automobile particulare si ale statului - au
furat pana si masina de serviciu a generalului Aurel Aldea, parcata in fata Ministerului de
Interne - si, pentru ca nu stiau sa conduca, le faceau tandari, izbindu-le in primul
obstacol din cale. In cazul cand reuseau sa depaseasca primul impact, ajungeau la
momentul cand se epuiza benzina din rezervoare si atunci automobilele erau abandonate
si impinse de regula intr-o rapa, unde se faceau praf. Furau sub amenintarea armei cai
din gospodariile taranesti si-i calareau pana cand se toceau potcoavele bietelor animale, si
cand acestea incepeau sa schioapete, bateau caii cu violenta pe crupa, ii izgoneau din
coloane si-i lasau de izbeliste. In primii ani de dupa razboi, padurile din Muntenia si din
Oltenia erau pline de cai nebuni, alienati de durerea atroce din copitele neingrijite. Sa nu
fi stiut rusii ca un cal se mai duce din cand in cand pe la potcovar, ca mai are nevoie si de
o furca de fan, si de un pumn de graunte?


Fisiere in arhiva (1):

  • Jaful sovietic.docx

Imagini din acest referat Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un cod promo pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

ex. Andrei, Oana
ex. Popescu, Ionescu

Pe adresa de email specificată vei primi link-ul de descărcare și codul promo. Asigură-te că adresa este corectă și că poate primi e-mail-uri.

2. Alege modalitatea de plată preferată:


* La pretul afișat se adaugă 19% TVA.


Hopa sus!