Marele poet Mihai Eminescu, vorbind despre Dobrogea, spunea ca: "Din punct de vedere istoric, noi avem dreptul indisputabil asupra Dobrogei. Roman in perioada lui Augustus, locul de exil al lui Ovidius, marele poet, candva a bizantinilor, trecand de la dinastia Assanizilor la Valahia, a continuat sa ramana Valahiei, pana la momentul cand ne-a fost luata de turci". I.C.Bratianu, cu ocazia unui discurs in Senat pe 28 septembrie 1878, pleda de asemenea pentru dreptul istoric al Romaniei asupra Dobrogei: "Provoc pe oricine poate demonstra cu dovezi ca Dobrogea ar fi apartinut statului bulgar. La inceputul secolului al XV-lea turcii au furat Dobrogea de la noi cu sabia. [...] Nimeni nu trebuie sa indrazneasca sa spuna ca Dobrogea a apartinut Bulgariei; noi suntem stapanii legali prin sange, am pierdut-o prin sabie si acum este a noastra... prin sabie!" Geograful Grigore Cobalcescu scria referindu-se la Dobrogea: "In aceste circumstante nu vad ce am putea face decat sa privim Dobrogea ca o proprietate a noastra si sa ne gandim ce vom face cu ea, pentru a profita de aceasta stapanire legala, si desigur sa facem tot ce putem pentru a-i multumi pe etnicii stabiliti pe acest pamant si sa cautam sa pastram fratia lor." REVENIREA DOBROGEI LA ROMANIA INTRODUCERE In ziua de 1 octombrie 1878, Rusia a ocupat Basarabia de Sud, dupa ce autoritatile romane se retrasesera din cele trei judete - Ismail, Cahul si Bolgrad. "Totul s-a petrecut in cea mai deplina ordine". In felul acesta, se facuse primul pas "pentru indeplinirea dispozitiunilor Tratatului de Pace de la Berlin" . Duminica, 8 octombrie, a avut loc intrarea solemna a trupelor romane victorioase in capitala tarii, Bucuresti. Intreaga procesiune, pornita de la bariera Herastrau, a fost grandioasa. La rondul al doilea de la Sosea fusese ridicat un mare Arc de Triumf - menit a indica "inceputul caii de intrare a trupelor in Capitala". In amintirea faptelor de eroism in razboiul independentei, se schimbasera denumirile unor artere centrale ale Bucurestilor. Strada principala (Podul Mogosoaiei) luase numele de Calea Victoriei, alte strazi se numeau Grivita, Plevna, Smardan, Rahova. In zilele urmatoare au inceput pregatirile in vederea unirii Dobrogei cu Romania. La 15 octombrie a fost promulgata o lege prin care se puneau la dispozitia Guvernului un milion de lei pentru "luarea in stapanire a Dobrogei si pentru primele organizari din acea provincie". Delegatia romana pe langa comisia europeana ce trebuia sa fixeze frontiera romano-bulgara, era alcatuita din Mihail Pherekyde, delegat civil, si din coloneii Slaniceanu, Arion si Falcoianu. La Palat, Domnitorul stabilea, cu ministrul de razboi, generalul Alexandru Cernat, dispozitiunile pentru ocuparea militara, in prima etapa, a Dobrogei. O intreaga divizie de trupe urma sa fie concentrata la Braila, gata sa inceapa marsul (de data aceasta pasnic) peste Dunare. I.C. Bratianu si M. Kogalniceanu au pornit-o, prin Calarasi, spre Silistra, unde urmau sa intalneasca pe membrii comisiei europene rizati sa stabileasca noua fruntarie dobrogeana. De acolo, Kogalniceanu isi continua drumul la Galati, unde trebuia sa reprezinte Romania la intrunirea Comisiei Europene a Dunarii. La 28 octombrie, prim-ministrul Bratianu comunica Principelui Domnitor, la Bucuresti, ca fusese fixat de catre comisia europeana primul punct al frontierei romano-bulgare, la "distanta de 800 metri spre rasarit de portile Silistrei", astfel ca "pozitia dominanta Arab-Tabia cade in partea Romaniei" .
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
