Istoria Dobrogei

Marele poet Mihai Eminescu, vorbind despre Dobrogea, spunea ca: "Din punct de vedere istoric, noi avem dreptul indisputabil asupra Dobrogei. Roman în perioada lui Augustus, locul de exil al lui Ovidius, marele poet, cândva a bizantinilor, trecând de la dinastia Assanizilor la Valahia, a continuat sa ramâna Valahiei, pâna la momentul când ne-a fost luata de turci".

I.C.Bratianu, cu ocazia unui discurs în Senat pe 28 septembrie 1878, pleda de asemenea pentru dreptul istoric al României asupra Dobrogei: "Provoc pe oricine poate demonstra cu dovezi ca Dobrogea ar fi apartinut statului bulgar. La începutul secolului al XV-lea turcii au furat Dobrogea de la noi cu sabia. […] Nimeni nu trebuie sa îndrazneasca sa spuna ca Dobrogea a apartinut Bulgariei; noi suntem stapânii legali prin sânge, am pierdut-o prin sabie si acum este a noastra... prin sabie!"

Geograful Grigore Cobalcescu scria referindu-se la Dobrogea: "În aceste circumstante nu vad ce am putea face decât sa privim Dobrogea ca o proprietate a noastra si sa ne gândim ce vom face cu ea, pentru a profita de aceasta stapânire legala, si desigur sa facem tot ce putem pentru a-i multumi pe etnicii stabiliti pe acest pamânt si sa cautam sa pastram fratia lor."

REVENIREA DOBROGEI LA ROMÂNIA

INTRODUCERE

În ziua de 1 octombrie 1878, Rusia a ocupat Basarabia de Sud, dupa ce autoritatile române se retrasesera din cele trei judete - Ismail, Cahul si Bolgrad. "Totul s-a petrecut în cea mai deplina ordine". În felul acesta, se facuse primul pas "pentru îndeplinirea dispozitiunilor Tratatului de Pace de la Berlin" .

Duminica, 8 octombrie, a avut loc intrarea solemna a trupelor române victorioase în capitala tarii, Bucuresti. Întreaga procesiune, pornita de la bariera Herastrau, a fost grandioasa. La rondul al doilea de la Sosea fusese ridicat un mare Arc de Triumf - menit a indica "începutul caii de intrare a trupelor în Capitala". În amintirea faptelor de eroism în razboiul independentei, se schimbasera denumirile unor artere centrale ale Bucurestilor. Strada principala (Podul Mogosoaiei) luase numele de Calea Victoriei, alte strazi se numeau Grivita, Plevna, Smârdan, Rahova.

În zilele urmatoare au început pregatirile în vederea unirii Dobrogei cu România. La 15 octombrie a fost promulgata o lege prin care se puneau la dispozitia Guvernului un milion de lei pentru "luarea în stapânire a Dobrogei si pentru primele organizari din acea provincie".

Delegatia româna pe lânga comisia europeana ce trebuia sa fixeze frontiera româno-bulgara, era alcatuita din Mihail Pherekyde, delegat civil, si din coloneii Slaniceanu, Arion si Falcoianu.

La Palat, Domnitorul stabilea, cu ministrul de razboi, generalul Alexandru Cernat, dispozitiunile pentru ocuparea militara, în prima etapa, a Dobrogei. O întreaga divizie de trupe urma sa fie concentrata la Braila, gata sa înceapa marsul (de data aceasta pasnic) peste Dunare.

I.C. Bratianu si M. Kogalniceanu au pornit-o, prin Calarasi, spre Silistra, unde urmau sa întâlneasca pe membrii comisiei europene rizati sa stabileasca noua fruntarie dobrogeana. De acolo, Kogalniceanu îsi continua drumul la Galati, unde trebuia sa reprezinte România la întrunirea Comisiei Europene a Dunarii.

La 28 octombrie, prim-ministrul Bratianu comunica Principelui Domnitor, la Bucuresti, ca fusese fixat de catre comisia europeana primul punct al frontierei româno-bulgare, la "distanta de 800 metri spre rasarit de portile Silistrei", astfel ca "pozitia dominanta Arab-Tabia cade în partea României" .