Impactul Migrației Slave asupra Regiunilor carpato-dunărene

Impactul migratiei slave asupra regiunilor carpato-dunărene.

Regiunile carpato-dunărene în ansamblul restructurării social-economice și politice care au continuat să aibă loc la sfr. sec al-5-lea și începutul celui următor,concomitent cu o tot mai mare recrudență a deplasărilor aici de noi populații migratoare despre zonele răsăritene ale Europei un loc aparte, prin amploarea consecinței migrației lor,îl vor avea slavii.

Pentru adetermina cît mai obiectiv cine sunt acești slavi? De unde își au originea?care au fost motivele migrației lor? impactul pe care l-au avut asupra acestor regiuni, trebue să analizăm studiile pe care le-au făcut anumiti istorici asupra acestui popor și chear rezultatele cercetărilor arheologice care au un grad de obiectivitate mult mai înalt.

Noțiunea de ’’sclaven’’ este pur și simplu un consruct bizantin,destinat a face ordine în complicata configurație etnică de dincolo de frontiera nordică a imperiului, astfel ’’etnicitatea slaven’’ este o invenție bizantină. Slavii sunt un grup de popoare al, cărui loc de origine este în Polonia de astăzi. În vremea antichității erau cunoscuți scriitorilor romani ca vecini de răsărit al Germanilor sub numele de venezi. Cînd au început să năvălească popoarele mongole din Asia spre Apus , au tîrît după ele și pe slavi, care sau despărțit atunci în trei grupuri mari și anume; Slavii de Răsărit (Rușii și Rutenii), Slavii de Apus (Polonii, Cehii și slovacii) Slavii de Sud (Sîrbii și bulgarii) .Slavii de Sud locuesc astăzi despărțiți de ceilalți Slavi în sudul Dunării. Pentru a veni acolo din țara lor de baștină,Polonia, au trebuit să treacă prin Dacia și să vie astfel în contact cu strămoșii Românilor. Ei au trecut spre Dunăre cu ocazia năvălirii Avarilor , care i-au adus aicea ca supuși ai lor.Așa dar venirea slavilor în Dacia avut loc în veacul al-6-lea, cînd vin și Avarii.

O mare parte ce știm despre slavii sec.6-7 se datorează Informațiilor transmise de istoricii din Imperiul Bizantin ca Pseudus-Caesarius ,Iordanes, Procopius,Marcelinus ,Mauricius,Ioan din Efes și alții. Procopius îi consideră pe sclaveni și anți a fi nomazi, în timp ce Iordanes îi atribue drept ’’orașe’’ mlaștinile și pădurele/ Procopius îi localizează pe sclaveni aproape de frontiera Dunăreană a Imeriului,în timp ce Iordanes îi mută departe spre nord,tocmai pe malul Vistulei,aceasta conducînd la concluzia că Iordanes răspundea polemic la scrierile lui Procopius. Safarik afirmă despre slavi că ar fi fost agricultori ,iar migrația lor nu ar fi fost una violentă, războinică,ci o blîndă colonizare de țărani.Iar Procompius spune că :’’slavenii sunt barbari impredictibili și instabili’’.Această atitudine constă în acea ce avea să scrie,cîteva decenii maai tîrziu în, Strategikon , îi descria pe sclaveni ca fiind ’’cu totul fără credință și lipsiți de cuvînt față de înțelegerile făcute, urmîndule mai mult de teamă decît pentru daruri’’.Ioan din Efes la fel spune despre sclaveni,în anii -80;ei ’’nu avuseseră niciodată curaj să iasă din păduri sau din locuri greu accesibile’’.

Studiile moderne arată că migrația este un aspect structurat al comportamentului uman, implicînd o modificare mai mult sau mai putin definitivă a rezidenței. Istoricii tratează însă migrația ca pe un fenomen haotic .Problema aplicării acestui concept de migrație slavilor în sec. 6-7 este de sesizat dacă exista un model unic al invaziei subite. Dar pînă la asediul Salonicului ,din primii ani a lui Heraclius,nu există nici o probă a unei migrații efective, în sensul unei schimbări permanente a rezidenței.