Iancu Alecsandri Agent Diplomatic al Principatelor Române

Într-o epoca în care s-au pus bazele statului român unitar, în paleta patriotilor români care au pus umarul activ la realizarea dezideratului românesc, îl întâlnim si pe Ioan sau Iancu Alecsandri, fratele marelui poet Vasile Alecsandri. Acesta va fi unul dintre cei mai activi partizani ai Unirii Principatelor Române, dar care a cazut oarecum în uitare. Vom încerca în paginile ce urmeaza sa schitam un portret al lui, prin prisma activitatii sale ca agent diplomatic al Principatelor Unite.

Iancu Alecsandri provine dintr-o familie de boieri moldoveni. Nascut la Iasi, în penultima zi a anului 1826, va începe sa descifreze primele slove sub îndrumarea parintelui institutor Gherman, urmând mai apoi cursurile pensionului lui Cuénim, dupa pilda fratelui mai mare. Se înscrie ca elev în cursul inferior al Academiei Mihailene, unde învata între anii 1832-1837. în aceasta perioada va juca alaturi de viitorul mare actor Matei Millo, într-o piesa ce, parca, voia sa-i prefigureze cariera: 99Serbarea militara::.Alege sa se înroleze în militia pamânteana, având o ascensiune rapida de la rangul de cadet pâna la cel de capitan, lucru deloc neobisnuit în acea epoca.totusi nu va fi încântat de aceasta slujba si va renunta, în favoarea continuarii studiilor în Apus.

Ajuns la Paris, tinta stabilita la plecarea din tara fiind capitala franceza, va locui împreuna cu N. Balcescu si cu fratii Golesti pe 99Rue Madame::.Aici este surprins de revolutia din 1848, Alecsandri numarându-se printre participantii la consfatuirile preparative din martie 1848, alaturi de Balcescu, Golescu-Negru, V. Malinescu, Th. Rascanu, D. Bolintineanu, I. Curie s.a. [...] Îl aflam, apoi, prezent în prima lista de subscriptii pentru ajutorarea ranitilor si, spre a ne oferi parca si dovada concursului afectiv la entuziasmul prilejuit de izbânda revolutiei din februarie, coboara în streda, împreuna cu Negri si cu Balcescu, printre insurgentii biruitori.

Revine în tara, în primavara lui 1848, însa neputând ajunge pâna în Moldova, unde domnitorul luase masuri stricte împotriva revolutionarilor, ramâne o vreme la Bucuresti, apoi îl întâlnim la Brasov, unde participa la elaborarea documentului programatic din mai 1848  Printipiile noastre pentru reformaluirea patriei. Devenind incomoda pentru autoritati prezenta revolutionarilor moldoveni, o mare parte a acestora se refugiaza în Bucovina, gasind adapost la mosia Hurmuzakestilor. Iancu Alecsandri se pare ca a îndeplinit în aceasta perioada misiuni secrete pe lânga deputatii bucovineni de la Viena si pe lânga guvernul revolutionar de la Bucuresti, vizând cristalizarea unor planuri si actiuni revolutionare comune.Izgonit de epidemia de holera de pe melegurile bucovinene, Alecsandri se îndreapta spre Paris si nu revine în tara nici dupa încetarea domniei lui Mihail Sturza.

În ajunul dublei alegeri a lui Al. I. Cuza, mai exact la sfârsitul lui noiembrie 1858, I. Alecsandri se va numara printre votantii de la Iasi, pentru ca vestea alegerii lui Cuza sa o primeasca la Paris. În consecinta, actionând în concordanta cu interesele fundamentale românesti, care reclamau în acele împrejurari o larga popularizare în rândul cercurilor politice si al opiniei publice internationale, Iancu îsi informa fratele, la 8 ianuarie, ca stabilise contacte cu 99oamenii eminenti ai presei franceze::.

Date fiind conditiile dublei alegeri, primele masuri luate au fost cele referitoare la popularizarea legitimitatii acestui act. Chiar din primele luni ale anului 1859 s-a initiat o intensa campanie externa si în acest scop au avut loc mai multe misiuni diplomatice, fiind trimisi Vasile alecsandri, ministrul de externe, la Paris, Londra si Torino, Ludovic Steege, membru în comisia riverana a Dunarii, la Berlin si Viena, iar printul Obolenski accepta sa duca la Petersburg scrisoarea lui Al. I. Cuza. În februarie, pentru a satisface susceptibilitatile muntenilor a fost trimis si Stefan Golescu la Paris si Berlin în acelasi scop.În aceeasi luna, mai exact la 4 februarie, fara a astepta cererea celor din tara, I. Alecsandri înfatisa varului împaratului Napoleon al III-lea o ampla pledoarie privind caracterul legal al dublei alegeri în persoana lui Al. I. Cuza si, abil, sugera primejdia unor tulburari ce amenintau sa izbucneasca în cazul nerecunoasterii de catre Europa a actului politic de la 5 si 24 ianuarie.