Elena Ceausescu, Confesiuni fără frontiere - recenzie

O noutate reprezintă volumul memorialistic “Elena Ceauşescu. Confesiuni fără frontiere” al Violetei Năstăsescu, mai multe decenii interpreta de limbă engleză a Elenei Ceauşescu, tipărit la finalul anului trecut de Editura Niculescu. Fără să-i răstoarne cu 180 de grade portretul, memorialista îi adaugă mai multe şi fireşti nuanţe. Până la urmă, Elena Ceauşescu a fost şi ea un om, a spus doamna Năstăsescu prilejuită de apariţia pe piaţă a volumului amintit, cu bune şi cu rele. Unele impresii lăsate contemporanilor au fără doar şi poate o bază reală, altele sunt doar exagerări.

„Căci cu mine a fost bună, prevenitoare şi amabilă. Nu a găsit niciodată vreun cusur serviciilor mele, nu s-a încruntat şi nu a ridicat niciodată vocea la mine. Când eram liberă şi aveam ceva răgaz, mă încuraja, chiar mă îndruma să fac ce doream – să merg să vizitez locuri interesante, monumente, mănăstiri, catedrale, galerii de artă, centre comerciale – şi îi făcea plăcere să asculte povestirile mele despre ce văzusem. Când stăteam de vorbă îşi deschidea sufletul despre chestiuni personale, ca de exemplu sănătatea sau copiii, fără teama că aş putea comite vreo indiscreţie.” (pag. 333-334)

Violeta Năstăsescu a tradus pentru Elena Ceauşescu aproape două de-cenii, în zeci de vizite efectuate de cu¬plul prezidenţial român în străi¬nă¬tate. Profesor de Limba engleză la Academia de Studii Economice din Bucureşti în tot acest timp, soţie de diplomat bună cunoscătoare a re¬gu¬lilor de protocol, se poate spune că interpreta de limbă engleză a jucat pe lângă Elena Ceauşescu rolul unei doamne de companie. I-a fost sfă¬tuitoare, confidentă, a făcut servicii de natură personală, asupra căreia prima doamnă voia să păstreze discreţia. Violeta Năstăsescu a cunoscut-o bine pe Elena Ceauşescu, atât de bine cât poate fi “pătruns” un om obişnuit să poarte zilnic “masca pute¬rii”. Pentru mama lor, Valentin, Zoia şi Nicu reprezentau centrul universului, subiect de zilnice meditaţii şi principalul punct pe agenda discuţiilor particulare. Deşi pare greu de crezut, în viaţa privată, spune memorialista, Elena Ceauşescu era o persoană rezonabilă.

Am inceput sa citesc aceasta carte cu gandul la o istorie de ieri si de azi. Titlul este cum nu se poate mai potrivit continutului,pentru cei care s-au ghidat dupa cuprins au fost dezamagiti deoarece cartea nu contine detalii politice. Asumându-şi riscul de a fi acuzată că încearcă reabilitarea Elenei Ceauşescu, autoarea volumului de memorii ne propune un personaj complex şi contradictoriu, mult mai apropiat de adevărul psihologic decât imaginea simplistă care circulă şi azi despre cea poreclită chiar Sinistra. De la început însă, autoarea îşi anunţă intenţia de a nu se ocupa, în memoriile sale, de ipostaza oficială asumată în unele vizite de către Elena Ceauşescu şi mai ales de viaţa şi activitatea Tovarăşei după întoarcerea în România. Drept urmare, cartea se referă strict la Elena Ceauşescu în ipostaza de First Lady şi, mai ales, de femeie pur şi simplu.