Romania interbelica a devenit un mit, un ideal al dezvoltarii si al libertatii, reprezentand pentru multi perioada in care s-a aratat adevaratul potential al tarii noastre. Dezvoltarea economica extraordinara, modernizarea societatii si mai ales imbogatirea prin noi insine, au facut ca noi sa visam la aceasta perioada, ca la un trecut indepartat, idealizat.
Acum, societatea noastra ajunge de la votul cenzitar la cel universal, tot acum se infaptuieste cea mai cuprinzatoare reforma agrara din Europa Rasariteana, si se formeaza o noua societate moderna.
Individul este liber sa gandeasca si sa actioneze conform propriei constiinte, este constient de puterea pe care o detine, se intereseaza de viata politica, si se implica direct in conducerea tarii.
Marea Unire din 1918 a adus romanilor o tara a lor, in care ei sunt liberi sa faca ce vor. Dupa secole de separare, natiunea era din nou unita, iar scopul in viata al multor oameni a fost implinit, astfel ca acestia nu intelegeau ce trebuia sa faca in continuare. Totusi, au existat oameni care au intrevazut potentialul economic al Romaniei, si au actionat in consecinta, creandu-si pozitii cat mai favorabile. Altii, fara cunostinte de economie, si fara avere, au fost nevoiti sa lucreze, in conditii mai bune sau mai rele, pentru a se intretine. Avem de-a face, probabil pentru prima data in istoria noastra, cu o societate de tip burghez, in care fiecare supravietuieste prin forte proprii.
Perioada studiata este, asadar, una complexa, a marilor schimbari, atat economice, cat si sociale, caci acum Romania trece de la societatea veche a mosierimii, la cea noua a burgheziei.
Primul razboi mondial a insemnat secatuirea industriilor, asemanator majoritatii celorlalte state beligerante, dar, in acelasi timp, rezultatul luptelor a fost favorabil romanilor, asigurand Marea Unire, si creind o mai mare piata interna, devenita premiza dezvoltarii de mai tarziu.
Romania interbelica a cunoscut 4 etape, cele de criza fiind urmate de cele de dezvoltare, intr-un lant de evenimente strans legate de cele externe.
Prima parte, cuprinsa intre anii 1918 si 1922 a fost una de refacere, in care se urmarea redresarea Romaniei dupa o lupta grea, care a cerut ca tribut cheltuieli foarte mari, si exploatarea teritoriului ocupat de catre inamici. Pierderile materiale considerabile, dezorganizarea transporturilor (lucru care ducea, invariabil, la ingreunarea comertului intern si, in consecinta la lipsa marfurilor de consum), sporirea continua a inflatiei, agravarea datoriilor interne si externe, precum si problemele din agricultura au impus aceasta refacere ca o prima necesitate.
Aceasta s-a realizat prin amplificarea neintrerupta a activitatii bancare si industriale datorita sporirii numarului societatilor anonime si a capitalurilor investite, precum si consolidarii burgheziei.
Nu trebuie uitat ca in aceasta perioada partidul national liberal, creat de si pentru burghezie, a fost cel care a detinut puterea ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
