Echilibrul Puterilor Politico - Militare la Inceputul Domniei lui Stefan cel Mare

Extras din referat Cum descarc?

Stefan cel Mare a preluat mostenirea stramosilor sai la o vreme cand echilibrul in care Moldova se aflase o buna bucata de vreme, se sfaramase, iar unul nou, adecvat noilor imprejurari, la intretaierea influentelor noilor factori de putere si curente ale politicii internationale, nu se putuse fauri, mai ales din pricina slabiciunilor si framantarilor interne.
Vechiul echilibru cazuse la 29 mai 1453. Cucerirea Constantinopolului nu a insemnat numai disparitia fizica a ultimei franturi a Imperiului Bizantin, care, oricum, nu mai avea nici forta si nici influenta politica, pastrand doar acea aura de izvor al legitimitatii puterii monarhice pentru toata lumea ortodoxa: cata vreme au mai batut clopotele la Sfanta Sofia, marea autoritate spirituala a Bizantului, cu sfantul lui imparat si cu patriarhul ecumenic, a mai putut fi invocata. Caderea celei de-a doua Rome in mainile unui stapanitor necrestin a insemnat si prabusirea oficiala a unui echilibru european, asa cum il statornicise Conciliul de la Ferrara-Florenta, prin actul Unirii, semnat la 5 iulie 1439. Unirea florentina fusese rodul eforturilor de a realiza o coalitie europeana pentru stavilirea ascensiunii otomanilor si salvarea Bizantului si, oricat de controversata a fost, in epoca, ea avusese rolul de a estompa - cel putin in unele zone - tensiunile interconfesionale, atat in interiorul statelor cu populatie mixta
(catolica si ortodoxa), cat si intre statele catolice si cele ortodoxe. Este adevarat ca, in insasi ramasita de Imperiu Bizantin, aceasta unire a adus tulburari asa de mari, incat, prin respingerea ei violenta, a contribuit, in fond, la grabirea sfarsitului. Insa pentru lumea romaneasca efectele au fost diferite; este dovedit, astazi, de pilda, ca puterea lui Iancu de Hunedoara a sporit considerabil atunci cand cnezimii romanesti din Transilvania i s-a oferit ,,sansa regnicolaritatii cu depline drepturi, suportul ideologic al colaborarii cu forurile catolice". Cu nuantele impuse de realitatile diferite, trebuie sa se accepte ca Unirea de la Florenta a avut efecte si in Moldova, al carei mitropolit grec, Damian, participase la lucrarile Conciliului, impreuna cu solii domnilor Ilias I si Stefan al II-lea, si semnase actul Unirii. Intr-un asemenea context, colaborarea politica
si militara cu regatele catolice nu se mai lovea de un impediment confesional. Influenta crescanda a lui Iancu de Hunedoara in Moldova - probata si de casatoriile lui Petru al II-lea si Alexandru al II-lea cu rude ale sale -, a trebuit sa insemne si staruinta pentru aplicarea consecventa a Unirii.
Dar, de cum s-a aflat in Moldova despre caderea Constantinopolului, in vara anului 1453 (cand scaunul domnesc era ocupat de Alexandru al II-lea, ruda si protejatul lui Iancu), mitropolitul grec, ,,florentin", pe nume Ioachim, a fost alungat si s-a produs o restauratie ortodoxa. Reprezentantul ei a fost Teoctist I, mitropolit al Moldovei (1453-1477), sfetnic si colaborator pretuit al lui Stefan cel Mare, care-i va adaposti ramasitele pamantesti in chiar necropola sa dinastica de la Putna.
Noul factor de putere, Imperiul Otoman, nu a intarziat sa-si faca simtita prezenta si cunoscute pretentiile: tot in vara anului 1453, domnului Moldovei i s-a notificat cererea ultimativa a sultanului privind plata tributului. Atacurile si incursiunile pradalnice in sudul tarii au urmat de indata. Alexandru al II-lea - care, in februarie 1453, incheiase ,,pace vesnica si crestineasca tocmeala" cu Iancu de Hunedoara, iar in septembrie 1453 fagaduise supunere si regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei - s-a vazut indemnat de acesta din urma sa accepte plata haraciului. In stabilirea acestei relatii cu Imperiul Otoman, si-au impartit responsabilitatea Alexandru al II-lea si Petru al III-lea Aron: ceea ce primul a trebuit sa inceapa, al doilea a trebuit sa desavarseasca, nu fara certa coresponsabilitate a regatului polon.
Astfel, in momentul cand a iesit din stransoarea confesionala a Unirii florentine, Moldova s-a vazut in fata amenintarii unei constrangeri si mai mari, politica si militara, aceea a Imperiului Otoman. Optiunea bizantinilor - ,,mai bine turbanul sultanului decat tiara papei" - nu putea fi, cu nici un chip, impartasita de domnii Moldovei.
In noua conjunctura, nici un stat ortodox nu putea sta alaturi de Moldova.
,,Cealalta Valahie", principatul Tarii Romanesti, avea deja, de cateva decenii,
statutul de tributar al Portii, iar ulterior, in anii '70 si '80 ai secolului al XV-lea, Stefan insusi avea sa constate ca ,,muntenii sunt, pentru noi [moldovenii], ca si turcii". Marele cnezat ortodox al Moscovei se afla departe, dincolo de o Polonie catolica si de o Lituanie in care confesiunile se amestecau; marele cneaz era suveranul unui stat care luptase cu strasnicie impotriva spiritului florentin, dar care - tributar Hoardei de Aur - inca nu avea un glas propriu in Europa. Neamenintat direct de pericolul otoman, marele cnezat al Moscovei avea alte prioritati si alte directii politice.
In fine, nu mai exista, de fapt, nici Patriarhia Ecumenica de Constantinopol. Ceea ce Mehmed al II-lea a restaurat, la inceputul anului 1454, a mai purtat acest titlu doar in virtutea traditiei. In fapt, insa, Ghennadios Scolarios, patriarhul de Constantinopol, nu mai era decat patriarhul grecilor din imparatia lui Mehmed, cuprinsi in millet-ul grecesc. Astfel, patriarhul grec de Constantinopol a devenit conducatorul millet-ului ortodox, arhiereu si etnarh totodata. Insa orice extindere a puterii sale devenea, implicit, o extindere a autoritatii sultanului. A accepta jurisdictia patriarhului din Constantinopol insemna, in aceste conditii, intrarea in millet-ul grec, ortodox, al Imperiului Otoman. Este, fara indoiala, principala cauza pentru care, dupa 1453, Moldova nu a mai avut relatii cu Patriarhia de Constantinopol vreme de aproape un secol In locul acestor relatii, in care simpla subordonare jurisdictionala risca sa se transforme in subordonare administrativa si apoi politica, Stefan cel Mare a asezat, in cea mai curata traditie a Imperiului (Bizantin) defunct, legaturile cu Sfantul Munte Athos; cum si acest loc se afla, din 1430, intre stapanirile otomane, domnul Moldovei nu putea fi acuzat de colaborare cu dusmanii sultanului Mai mult decat atat, insa: el a stiut sa actioneze in asa chip, incat, spre sfarsitul domniei, a ajuns sa fie vazut ca protectorul Athosului, adica al acelei comunitati monastice in care continua sa traiasca imaginea ecumenicitatii ortodoxe pe care o intruchipase Imperiul Bizantin. Legaturile lui Stefan cel Mare cu Athosul inseamna nu numai o mare opera de inaltare spirituala, ci si de remarcabila subtilitate politica.


Fisiere in arhiva (1):

  • Echilibrul Puterilor Politico - Militare la Inceputul Domniei lui Stefan cel Mare.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!