Diplomatul Anton Bibescu

Extras din referat Cum descarc?

Descendent al domnitorului Gheorghe Bibescu, Anton sau Antoine - cum il numeste lumea diplomatica in care a activat- este cunoscut mai ales ca prieten al lui Marcel Proust, care avea sa afirme intr-o scrisoare: ,,Antoine seul me comprend!". Tatal, printul Alexandru Bibescu, era cel mai mic dintre fii domnitorului Gheorghe Bibescu. Personaj formidabil el insusi, era poet, filolog si bibliofil de exceptie consacrandu-si intreaga viata pentru strangerea unei colectii impresionante de carti rare. Mama, pe numele ei Elena, era fiica lui Manolachi C. Epureanu si avea o notorietate deloc neglijabila in cercurile pariziene datorita calitatilor ei de pianista desavarsita.
Pe 15 iulie 1878 se naste, in Franta, cel de-al doilea copil al acestui cuplu inedit, Anton Bibescu. El si-a inceput studiile la Colegiul Iezuitilor din Cantorbery, devenind unul dintre putinii romani care cunosteau la perfectie limba engleza. Studiile secundare le-a urmat la doua dintre cele mai bune licee din Paris, ,,Stanislas" si ,,Condorcet", luandu-si apoi licentele in litere si drept, tot la Paris, in 1899, fiind numit aproape imediat atasat al Legatiei Romane in capitala Frantei. Acesta avea sa-si petreaca copilaria si adolescenta in Rue de Courcelles nr. 69, in salonul muzical al mamei sale, unul dintre cele mai importante din Parisul acelor vremuri. Astfel, a avut privilegiul de a privi si asculta in chiar interiorul familiei pe Franz Liszt, Ignatiu Paderewski, Saint Saens, Debussy, Richard Wahner si Anatole France. Apogeul vietii Elenei Bibescu poate fi asimilat debutului componistic al lui Enescu, la Paris in 1898, cu ,,Poema Romana", fapt ce nu putea aduce decat un respect si o discretie deosebita de care se bucura aceasta in randul elitei culturale si muzicale franceze si chiar europene . 
Prietenia lui Antoine cu Marcel Proust este una care a depasit orice imaginatie, legatura sufleteasca dintre cei doi fiind pe cat de frumoasa pe atat de inexplicabila. Intr-o scrisoare din 1904 Proust o intreba impacientat pe contesa de Noailles: ,,Aveti vesti de la tacutul si nomadul dumneavoastra verisor, inconstantul meu prieten sau care a fost cel putin prietenul meu Antoine Bibescu?". Un parfum elitist si un sentiment nedisimulat de admiratie reciproca insoteste si caracterizeaza toata aceasta magnifica prietenie. In el gasim, de pilda, intr-un moment de efuziune sufleteasca, pe Proust cearand prietenilor sai romani statutul, se pare mai mult decat onorant pe atunci, de membru adoptiv al natiunii romane: ,,Draga Anton, eu te-am considerat intotdeauna ca cel mai inteligent dintre francezi. Te rog acum, la randul tau, sa ma consideri oarecum roman, si nu unul dintre cei mai prosti, nu-i asa?". Astfel incat numele lui Anton Bibescu supravietuieste la loc de frunte printre personajele care au compus ,,lumea lui Proust". O lume si o opera descrise si analizate de sute de lucrari, teze universitare, biografii si articole de critica, aparute nu numai in Europa dar si in SUA si Japonia. Om rasfatat de soarta, adorat de unii detestat de altii, Antoine i-a numarat printre prietenii sai nu numai pe Proust, dar si pe Nicolae Iorga si Mihail Sebastian, iar printre inamici pe Apollinaire si pe N. Titulescu . 
Biografii Bibestilor il infatiseaza pe Anton Bibescu mai mult decat cuceritor. ,,Barbat chipes si viril, cu trasaturi fin cizelate si profil de imparat roman, Anton era o combinatie de vitalitate inascuta, maniere insolente si spirit caustic. Fascina femeile pe care ii placea sa le seduca si apoi sa le paraseasca". Era inzestrat se pare si cu o rara intuitie a sufletului, fapt pentru care era asaltat de femei. Vara sa, Martha Bibescu, va scrie urmatoarele: ,,Antoine duce o dubla existenta, una de tanar diplomat, alta de seducator. Foarte frumos, cu un profil sculptat parca in piatra, cu o privire dominatoare, plina de verva, de insolenta, de lipsa de retinere. Egocentric si cu o vanitate fara margini, egoist, fermecator ca un astru, inzestrat cu toate darurile, dar cu femeile totodata despot oriental si seducator oriental" .
Ca diplomat, Anton Bibescu era un rasfatat al sortii. Mircea Berindei, in cartea sa ,,Paravanul venetian" avea sa-i faca o descriere de o uimitoare precizie si obiectivitate: ,,Avea destula avere ca sa-si plateasca orice capriciu. Se bucura de relatii sus-puse, nu depindea de nimeni, era ministru plenipotentiar si, deci, nu-si mai punea problema avansarii, nu cerea nimanui un post in strainatate, pentru ca se putea instala oriunde, fiind bine primit peste tot de prieteni si rude fara sa fie nevoie ca statul sa-l numeasca acolo unde avea chef sa stea. Era unul dintre acei aristocrati avuti care cred ca rangul social si averea le ingaduie totul". Pe langa aceasta insolita descriere morala aceeasi sursa reuseste sa surprinda in mod magistral cateva din trasaturile fizice ale lui Antoine: ,,Inalit, impunator, dispretuitor in privire, ironic in conversatie, nepasator in atitudini, era omul pe care nimeni nu cuteza sa-l infrunte decat atunci cand nu era de fata. Il fascinau urzelile, culisele, amorurile tainuite care rasturnau guvernele, intrigile care le instaurau, santajurile care-i duceau pe unii la sinucidere, iar pe altii la glorie si imbogatire sau aventurierii de inalta clasa". Catre acelasi Mircea Berindei isi formuleaza Anton Bibescu, cu naturalete si intentie de sfat convingerile: ,,Daca nu stii sa citesti printre randuri, existenta iti devine anosta, conventionala. Un bun diplomat trebuie sa fie la curent cu ce se intampla in lumea pe care o frecventeaza ". Acest om, care ,,de dragul unei vorbe de duh jignea pe oricine, nu din rautate, ci din placerea de a face haz de mutra ofensata a victimei sale", avea sa fie subiectul unui dialog dintre un alt diplomat reputat al vremii, Grigore Constantinescu si acelasi M. Berindei: ,,Daca ai sa-l cunosti vreodata pe A. Bibescu, sa te feresti sa-l vorbesti cu cineva de rau. Afla tot! Nu rade! Anton Bibescu are darul de a fi oriunde, in special acolo unde se vorbeste de el. E un om deosebit, foarte destept, dar necrutator cu cei ce nu-l respecta" .

Fisiere in arhiva (1):

 Diplomatul Anton Bibescu.docx

Bibliografie

Aulaire, Saint, Confesiunile unui batran diplomat, Bucuresti, Editura Humanitas, 2002.
Berindei, Dan, Politica externa si diplomati la inceputurile Romaniei moderne, Bucuresti, Editura Mica Valahie, 2011.
Berindei, Mircea, Paravanul venetian, portrete si amintiri, Bucuresti, Editura Humanitas, 2004.
Faifer, Florin, Pluta de naufragiu, Iasi, Editura Cronica, 2002.
Radulescu, Mihai Sorin, In cautarea unor istorii uitate. Familii romanesti si peripluri apusene, Bucuresti, Editura Vremea, 2011.
Sturdza, Dim. Mihai, Romanii intre frica de Rusia si dragostea de Franta, Bucuresti, Editura ,,Roza Vanturilor", 2006.
Idem, (coord.), Familiile boieresti din Moldova si Tara Romaneasca. Enciclopedie istorica, genealogica si biografie, vol. I, Bucuresti, Editura Simetria, 2004.