Descoperiri cu caracter creștin sau posibil creștin din secolul II-IV de la Gornea

În anul 1977, Nicolae Gudea, publică în Banatica. Studii şi Cercetări Arheologice, studiul monografic intitulat Gornea. Aşezări din epoca romană şi romană târzie, primul studiu monografic al unui sit arheologic din Caraş-Severin, cu un impact ştiinţific deosebit privind începuturile şi sfârşitul stăpânirii romane pe malul bănăţean al Dunării.

În repertoriul descoperirilor din aşezarea romană de la Căuniţa de Sus, sunt prezentate şi descrise de către N. Gudea următoarele piese:

1. V. 3. Fragment de ceaşcă dacică din pastă cu nisip şi pietricele bine arsă,de culoare brună roşcată(17x7x7,8 cm) pe fund două linii incizate în cruce. Încăperea C. Fig.14/8=17/7. (Gudea, 1977, p.30)

2. V. 2. Opaiţ de acelaşi tip, dar fără ştampilă (10,5x7x2,5 cm). Pe fund o cruce incizată. Încăperea A. Fig.14/3.

3. Donarium. Tăbliţă de bronz; fragmentară dimensiunile 5x4,70x0,1 cm; în formă de tabula ansata; colţul stâng de sus şi toată jumătatea din dreapta lipsesc. Text cu litere imprimate prin tehnica numită” au pointillé”. Se păstrează trei rânduri, parţial; litere sînt înalte de 0,8 cm. Rândurile sînt înclinate spre dreapta în jos. Tăbliţa avea găuri destinate fisării ei pe peret. Se păstrează trei dintre ele: una lateral stânga şi două central sus şi jos. Descoperită în secţiunea a IV-a executată la 60 m spre V de clădirea de piatră a=0,25-0,30 m; în apropiere se află locul unde a fost descoperită moneda de bronz de la Gordianus. Agna[m] d(ono) d(edit) Opp[ius] / Iul(ianus) m[il(es)]

Traducere: Oppius Iulianus, soldat, a adus drept jertfă o mială

“....Donariul pare a ne arăta pe un Oppius Iulianus un militar (soldat). Jertfa pe care o aduce unei zeităţi agrare probabil, l-ar putea indica drept proprietar de terenuri şi bunuri care trebuiau “protejate”!. Dar poate că Oppius Iulianus a fost proprietarul unei alte locuinţe care nu a fost descoperită încă.....”

N. Gudea, 1972; IDR,II/1, nr.29; N. Gudea, 1977 ;

În repertoriul descoperirilor din castellum-ul de epocă romană târzie de la Căuniţa de Jos, sunt prezentate următoarele două piese:

1. XV. 9. Mânier de piesă.l=17 cm. Capul are un buton. Fig.50/16.Secţiunea a 1-a casetă. (N. Gudea, 1977)

10. Cărămidă; dimensiuni 41x36x4 cm. Pe faţa mai fină a piesei, nivelată a fost incizat probabil cu stilusul un text. Acesta este dispus pe 11 rînduri aşezate cam la mijlocul piesei. ....Textul luat în ansamblu pare a avea un înţeles unitar. Ideile însă nu se sudează perfect. Câteva rânduri şi mai ales câteva formulări apar incoerente din cauza felului lapidar de exprimare sau poate chiar defect. Traducerea suferă din această cauză, dar mai ales din cauza formulărilor şi a cuvintelor necunoscute care apar în traducere cu sensul bănuit de noi:

Traducere¸ (te) rog şi (te) implor primicerule / pentru că pe copila (sclava ?) Baria/ a-ţi reda pe Bessa .... o prăpădeşti cu totul, eu Sterius / într-un fel oarecare sînt martor (de faţă mă oblig) / a-ţi reda pe Bessa zburând / Flaccus va cumpăra o alta (sclavă, fat) / şi-mi va face inima uşoară (îmi va lua o piatră de pe inimă).Tatăl Flaccus. (N.Gudea-I.Dragomir, 1975; IDR II/1, nr.30; N.Gudea, 1977.

La simpozionul Milenii de istorie în vatra satului Gornea din toamna anului 1982, eruditul cercetător şi arheolog Nicolae Vlassa, emitea ipoteza ca într-o etapă ulterioară clădirea romană de la Căuniţa de Sus, dar nu mai târziu de secolul IV, datorată orientării est-vest, aceasta să aibă funcţionalitatea unei bazilici creştine.