Pe 9 mai 1877, Parlamentul tarii proclama ,,Independenta absoluta a Romaniei", profitand de o conjunctura politica favorabila. Cu unanimitate de voturi, decizia primeste consacrarea oficiala. Dar de aici si pana la recunoasterea independentei de catre marile puteri drumul este lung, strajuit de miile de eroi morti, umbrit de rapirea pentru a doua oara a Basarabiei de catre ,,aliatul nostru", Rusia, iar, la capatul drumului o noua surpriza pe care ne-o rezerva Europa: conditionarea recunoasterii independentei de impamantenirea evreilor care migrasera la noi. Ca si in cazul unirii lui Mihai Viteazu, opinia publica europeana nu ne este favorabila, ba mai mult, ziarele din Budapesta titreaza ,,numai printr-o ocupatie austro-ungara se pot asigura interesele de stat ale Romaniei".
Tarile din Balcani primesc cu entuziasm vestea, dar marile puteri occidentale sunt rezervate, asteptand sa se pronunte in cadrul negocierilor viitoare de pace.
Contextul european al Independentei
Europa secolului al XIX-lea este una agitata, marcata de numeroase conflicte si transformari politico-sociale. Dupa infrangerea lui Napoleon, in cadrul Congresului de pace de la Viena (1815), marii actori redeseneaza harta continentului, incercand o restaurare a monarhiilor absolutiste. Este Europa Revolutiei Pasoptiste, a Razboiului Crimeii, a lui Napoleon al III-lea si a unificarii Germaniei prin Realpolitik-ul ,,cancelarului de fier", Bismark. Inainte de Primul Razboi Mondial, ,,problema orientului" - a Balcanilor - si a destramarii Imperiului Otoman, va schimba radical fata continentului.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
