Constituția din 1923

Consolidarea unitatii nationale reclama adoptarea Romaniei cu o noua Constitutie. Aceasta necesitate era acceptata de catre toate fortele politice din tara. In scopul elaborarii Constitutiei guvernul liberal a a anuntat prin decret regal dizolvarea Parlamentului si convocarea corpului electoral in vederea alegerilor pentru constituirea adunarii nationale cu putere de Constituanta. Aceasta decizie era o incalcare a procedurii legale de revizuire si a fost criticata de partidele de opozitie.

Dupa lungi proteste ale partidelor de opozitie, acestea au votat la 28 martie 1923, Constitutia. Astfel, inceta valabilitatea Constitutiei din 1866, care fusese in vigoare cu unele modificari - introducerea votului universal, posibilitatea expropierii propietatilor particulare pentru cauza de utilitate publica - circa 57 de ani. La elaborarea noii Constitutii s-a avut in vedere Constitutia din 1866, din care s-au preluat, intr-o anume forma, circa 60% din texte ( au fost inlocuite ori modificate integral 20 de articole, introduse 7 articole noi si au fost reformulate sau au primit adausuri 25 de articole; 76 articole vechii Constitutii au ramas neschimbate ).