Incheierea procesului de formare a statului national unitar roman a marcat o etapa noua in evolutia natiunii noastre, in afirmarea Romaniei pe arena international. Marea Unire din 1918 a ridicat pe o treapta superioara comunitatea statornicita de-a lungul veacurilor intre toate provinciile romanesti, a realizat cadrul national, economico-social si cultural pentru dezvoltarea mai rapida a fortelor de productie, a insemnat inmanuncherea in granitele aceluiasi stat a energiilor si capacitatilor creatoare ale intregului popor. Factorul principal pe care s-a fundamentat democratia interbelica a fost Constitutia din 1923, adoptata in timpul guvernarii liberale. Prin decretul regal, din 23 ianuarie 1922, Parlamentul a fost dizolvat si s-au anuntat alegeri pentru Adunarea Constituanta Nationala. Procedura nu era legala pentru ca se incalca articolul 128 din Constitutia din 1866. PNL si-a asigurat majoritatea parlamentara si a adus in dezbaterea Parlamentului proiectul noii Constitutii. Noua Constitutie a fost votata de majoritatea liberal din ambele camera la 27 martie 1923 si publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din martie 1923. Partidul National Roman si Partidul Taranesc au contestat-o vehement dar dupa adoptare, au acceptat-o si au guvernat pe baza ei. Constitutia consacra hotararile luate de poporul roman in 1918 privind unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romania. In martie 1923 a fost adoptata o noua Constitutie, care reflecta schimbarile survenite in raportul fortelor sociale, in evolutia economica si politica a tarii dupa faurirea statului national unitar. Conform art. 1 Romania este un " Stat national, unitar si indivizibil", iar art. 2 prevedea ca "Teritoriul Romaniei este inalienabil. Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decat in virtutea unei legi. ". Spre deosebire de Constitutia din 1866 in care se accentua caracterul indivizibil al statului, acum se insista asupra caracterului national al statului roman . Erau prevazute drepturile si libertatile cetatenesti specific unui stat democratic: " Romanii, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, se bucura de libertatea constiintei, de libertatea invatamantului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor, de libertatea de asociatie si de toate libertatile si drepturile stabilite prin legi "( art.5). In acelasi spirit se preciza: " Deosebirea de credinte religioase si confesiuni, de origina etnica si de limba, nu constitue in Romania o piedica spre a dobandi drepturile civile si politice si a le exercita" . Constitutia garanta libertatea individuala a cetatenilor: inviolabilitatea domiciliului, libertatea constiintei, libertatea de a comunica si publica ideile si opiniile prin viu grai, prin scris si prin presa, libertatea muncii, secretul scrisorilor, telegramelor si convorbirilor telefonice etc. In Constitutie erau inscrise articole referitoare la proprietate. Spre deosebire de Constitutia din 1866, care prevedea ca proprietate de orice natura, precum si toate creantele asupra statului "sunt sacre si inviolabile" ( art. 19 ), noua lege fundamentala stabilea: " Zacamintele miniere precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea Statului ". Se mentiona ca o" lege speciala a minelor va determina normele si conditiile de punere in valoare a acestor bunuri" . Totodata, Constitutia prevedea ca spatiul atmosferic, caile de comunicatie, apele navigabile si flotabile "sunt de domeniul public". Statul putea intervene, prin legi, in raporturile dintre factorii de productie( patron si lucratori), " pentru a preveni conflictele economice sau sociale". Constitutiunea din 1923, care de fapt prelua textul legii fundamentale din 1866, prevedea, la art. 33: ,,Toate puterile statului emana de la natiune, care nu le poate exercita decat numai prin delegatiune si dupa principiile si regulile asezate in Constitutiunea de fata". Ea avea la baza principul separarii puterilor in stat: puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca. Dupa 1918 s-a mentinut Parlamentul bicameral, dar au survenit importante modificari in privinta modului de alegere a acestuia, ca urmare a introducerii votului universal. Constitutia din 1923 prevedea: ,,Puterea legislativa se exercita in colectiv de rege si Reprezentatiunea Nationala. Reprezentatiunea Nationala se imparte in doua Adunari: Senatul si Adunarea Deputatilor" (art. 34). Se facea precizarea ca ,,membrii Adunarilor reprezinta natiunea" (art.42). Adunarea Deputatilor se compunea din deputati alesi de cetatenii romani majori, prin vot universal, egal, direct, obligatoriu si secret pe baza reprezentarii minoritatilor.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
