Comunismul în perioada interbelică

CE ESTE COMUNISMUL?

Cum de mai vorbim de o chestiune atat de elementara cand mii de autori, in mii de carti si in zeci de mii de articole, utilizand o imensa bogatie de izvoare, au explicat fenomenul? Atat de mult s-a tratat aceasta tema, incat astazi e de presupus ca nici cel mai indepartat om de viata politica nu poate sa nu cunoasca comunismul in trasaturile lui caracteristice.

Si totusi riscam afirmatia sa sustinem contrariul: cu toate ca aceasta organizatie dateaza de peste o suta de ani, cu toate ca a invins in Rusia Sovietica de peste o jumatate de secol si astazi stapaneste aproape jumatate din suprafata globului, cu toate ca asupra acestei ideologii s-au scris biblioteci intregi si continua sa se scrie in ritm halucinant, ca si cum n-ar exista altceva mai cunoscut pe lume decat marxism-leninismul, totusi lumea traieste cu o imagine eronata despre comunism. Ceea ce isi inchipuie ca e comunism, nu e comunism, iar ceea ce e comunism autentic, continua sa ramana un mister pentru imensa majoritate a oamenilor.

Pentru a ne convinge de acest adevar, dispunem de un argument decisiv: cum se face ca cu toata munca constiincioasa a atator experti in materie de comunism nu s-a descoperit pana acum remediul acestei boli mortale pentru civilizatia noastra? Cum se explica ca, cu toate ca exista excelente informatii asupra comunismului, totusi oamenii politici care au condus destinele omenirii in acest interval nu au fost in stare sa intocmeasca un sistem eficace de aparare contra acestei primejdii? Amenintarea creste de la zi la zi. Alte si alte popoare cad in robia comunismului. De la intemeierea comunismului si pana astazi, istoria comunismului constituie o serie neintrerupta de succese. E o fatalitate care impinge omenirea sub rotile monstruoasei tiranii comuniste, acea faimoasa "alunecare spre stanga" a istoriei? Au secat in asa masura izvoarele de inteligenta, de inspiratie si de energie ale Occidentului incat accepta cu resemnare, ca o scadenta inevitabila, guvernul mondial al dictaturii comuniste?

1. Comunismul nu e o doctrina

Comunismul poseda o doctrina, dar in structura lui intima nu este ceea ce se cheama filosofie sau doctrina marxista.

Realitatea refuza sa se incadreze in tiparele gandirii marxiste. Si e usor de demonstrat.

1) Comunismul n-a biruit in nici o tara de inalt nivel industrial. Toate victoriile comuniste au avut loc in tari de tip agrar, cu o industrie in fasa sau nu suficient de dezvoltata ca sa poata caracteriza economia lor.

2) A doua constatare neplacuta pentru doctrinarii postmarxisti este ca masele populare din tarile puternic industrializate nu se proletarizeaza. Fenomenul ce se produce este exact invers. Nivelul de viata al maselor populare se imbunatateste repede, atingand nivelul claselor medii. Problema sociala se rezolva in Statele Occidentale sau Japonia, as putea zice, printr-o imburghezire a muncitorului: prin salarii mai bune, printr-un sistem eficace de securitate sociala, prin participarea la beneficiile intreprinderilor. Mizeria claselor de jos, asa cum a fost descrisa in literatura secolului al XIX-lea, nu mai exista astazi in aceste tari.

Dar, cu tot discreditul in care a cazut marxismul ca filosofie si doctrina, marxismul ca miscare si organizatie politica continua sa recolteze triumfuri. Doctrina, desi infirmata de fapte, nu prejudiciaza miscarii. Cum se explica aceasta anomalie? Nu exista decat o explicatie: secretul expansiunii comuniste nu zace in doctrina. Trebuie sa existe un alt motor, un alt centru energetic care sa alimenteze comunismul, independent de doctrina lui.

2. Comunismul nu e un sistem economic si social

Lupta ce a izbucnit intre comunism si restul omenirii libere ar fi, dupa propaganda comunista, o lupta pe viata si pe moarte intre doua sisteme sociale si economice diferite: deoparte capitalismul, de alta noua societate, organizata pe baze socialiste. In aceasta competitie mondiala, unul din cele doua sisteme e destinat sa dispara.

Aceasta simplificare a relatiilor dintre cele doua blocuri nu corespunde realitatii. Acesta presupusa existenta a unui antagonism iremediabil intre capitalism si comunism e una din acele false carti de identitate cu care se prezinta comunismul in viata internationala.

Daca examinam cele doua forte in prezenta care isi disputa de aproape un secol dominatia lumii, constatam cu mirare ca diferentele dintre ele nu sunt tocmai atat de radicale cum le trambiteaza comunismul. Intre cele doua forte, una presupusa conservatoare, iar alta presupusa revolutionara, aproape ca nu putem distinge clar ceea ce le separa.

Constatam dimpotriva un lucru si mai senzational: comunismul nu numai ca lasa sa subziste in regimul ce-l creaza viciile sistemului capitalist, dar si le insuseste, aplicandu-le cu o duritate necunoscuta in lumea intreprinderii libere.

In sistemul comunist nu dispare nici sistemul capitalist si nici tendinta lui de concentrare; dimpotriva, sub controlul Statului, se realizeaza cea mai uriasa concentrare de capitaluri ce se poate imagina intr-o societate. Sunt expropriati toti capitalistii, mari si mici, toti meseriasii, orice individ care poseda o cat de mica avere, dar nu in profitul poporului, ci al aparatului central al partidului comunist, format din cateva zeci de persoane.