Câteva aspecte ale dietei Transilvaniei din Sibiu. 1863-1864

Câteva aspecte ale dieta Transilvaniei din Sibiu. 1863-1864

În secolul 19 asistăm la creşterea puterii intelectuali români, mai ales că în cadrul românilor au lipsit nobilimea aproape cu desăvârşire. Despre locuitorii al oraşelor putem afirma că numai în Braşov găsim români în majoritate, lângă saşii. Fiindcă că numai o singură naţiune politice a fost acceptat, adică cea maghiară, pentru români singura modalităţi de promovare socială erau şcoala, biserica şi comerţul.

Intelectuali români locuitori al oraşelor formează sub aspect politic un grup unitar. Ceea ce strângă această parte a societăţii e rang obţinute în diferite forme şi puterea economică. Au fost fondate mai multe fonduri şi fundaţii băneşti. Aici doar pe cele mai mari amintim: cel al Astrei, cel al Academiei de drepturi, al teatrului naţional, al juriştilor români de la Sibiu, al „Gazetei Transilvaniei”, al Asociaţiei femeilor române di Braşov etc. Din cadrul bisericeşti fundaţiile au fost administrate de mitropoliile de la Blaj şi Sibiu, de episcopiile de la Gherla, Lugoj, Caransebeş. O serie de fundaţiuni româneşti se găsim şi sub administrarea Guberniului Transilvaniei

Şcolile română sa-înmulţit,la 1841 în toată Transilvania au funcţionat 298 şcoli comunale, în 1865 1483 din care 773 unite şi 710 ortodoxe.

Creşterea populaţiei române în aşezările urbane se înregistrează după 1850 de exemplu în Braşov, Abrud, Sebeş având o majoritate relativ româneşti, încă din 1838. Trebuie să menţionăm şi pe Blaj, Năsăud, Zlatna, Rodna, Răşinari etc.

Aceste fonduri şi fundaţiuni constituii un suport material al unei activităţi culturale, bisericeşti, şi nu în ultimul rând bisericeşti. În 1864 românii aveau opt ziare proprii, din care trei politice , două şcolare şi trei literare

Categoria cea mai veche şi cea mai numeroasă a mediului intelectual românesc este cea a reoţilor , învăţători. Dintre ei aici amintim doar pe funcţionari.

Înaintea de revoluţia paşoptistă nu prea putem să vorbim despre funcţionari români. În schimb după 1850 austriecii angajează în funcţii diferite mulţi dintre tinerii români absolvenţi ai gimnaziilor şi al academiilor. În 1860 George Bariţiu numără în Transilvania 186 de funcţionari români, majoritatea ocupând însă posturi inferioare.

Începând din 1860 s-a înmulţit numărul tineri români în Academia germane de drept din Sibiu, ale facultăţiilor juridice din Viena şi Pest pentru a putea ocupa apoi funcţii publice. Astfel după Şematismului oficial al Transilvaniei pe anul 1864 se dublează numărul angajaţilor români ai statului, în total 300. Între ei puţini, dar găsim funcţionari înalţi: consilieri aulici şi gubernali, asesori ai tribunalelor superioare, comiţi supremi.

Din cei 2736 funcţionari publici ai Principatului în 1864, abia 300 sunt de naţiune română, majoritatea cu funcţii mici şi mai ales în domeniul justiţiei. Numai două oraş a avut o administraţie română Năsăud şi Făgăraş. Ceea ce este comun în această 300 de funcţionari este conştienţa naţională.

Numărul absolut al eleviilor români din gimnasiile în 1864 erau mai ridicate decât cea maghiarilor şi germanilor. 1320 român în faţă de 1170 maghiari, 886 germani şi 106 altele. În ceea ce priveşte studenţii români dintre toate naţiunile au numărul cel mai scăzut.

ÎN 1863 la universităţiile din Viena şi Pest studiau abia 93 români. Dar dacă adaugăm al aceştia pe cei de la teologiile din Blaj (114), Sibiu (128) şi Gherla (39) şi pe cei de la Academia de drept din Sibiu (51) numărul studenţilor se ridică până la 425.

Cu negustori şi meşteşugari români neîntălnim în toate Transilvania, dar mai ales la Braşov, Sibiu, Făgăraş, Orăştie, Sebeş.

Ca o concluzie particulară afirmăm că, importanţa locuitorii români al oraşelor diferite este incomparabil mai mare decât numărul său şi devine tot implicată în viaţa politică.

Acţiunea politică Românească în anii premergători dietei

Diploma imperiale din 20 octombrie 1860 prin care se instaurează sistemul liberal de guvernare. Românii rănd pe rând stabilesc programul politic, ei salută Diploma din octombrie dar văd în ea doar primul pas spre o adevărată liberalizare. Diploma din octombrie este un manifest imperial („Către popoarele mele”, o diplomă solemnă şi sase rescripte care cuprind măsurile executive necesare).

În acest context românii îşi stabilesc programul politic. Diploma din octombrie favorizau în mod direct aspiraţiile românilor. Cele mai importante pentru ei erau declararea egalităţii tuturor naţiunilor, recunoaşterea autonomiei Transilvaniei, convocarea dietei şi modificarea vechii constituţii al Transilvaniei. Posibilităţile lor de acţiune sunt acum incomparabil mai mari. Valul de proteste, memorii, petiţii din 1860-1861, deputăţiile naţionale şi locale trimise la Viena, conferinţele naţionale.

Mişcarea politică românească se intensifică pe măsură ce posibilităţile de acţiune se lărgesc. Astfel la câteva zile după Diplomă, sinodul ortodox din Sibiu dă posiblitatea importantă pentru o conferinţă unde se schiţează un prim program naţional. Altele vor fi întocmite la Braşov, Alba Iulia, Orăştie, Lăpuş, Turnu Roşu fiind publicate în Gazeta Transilvaniei şi în altele.

Conducătorii bisericeşti Şaguna şi Şuluţiu, cer într-o petiţie comună, din noiembrie 1860 întrunirea a unei congres naţional.