Majestatea Sa Carol al II-lea, Rege al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen Carol al II-lea a fost cel mai controversat rege al Romaniei, actele sale politice si din viata personala generand numeroase dispute in opinia publica si pe scena politica. A renuntat de trei ori la prerogativele sale de mostenitor al Coroanei, timp in care relatiile sale amoroase au devenit subiect de controversa publica. Carol a stiut cu foarte mare abilitate sa foloseasca lipsa de autoritate a Regentei si divergentele dintre partidele politice pentru a reveni pe tronul Romaniei. El este ,,cel dintai fiu al dinastiei nascut roman, vorbind intai romaneste si botezat ortodox", ,,primul barbat al Casei domnitoare, insamantat, iar nu rasadit in pamantul tarii, nascut, iar nu facut."( Mihail Manoilescu, Memorii) Nascut la Sinaia, la 3 octombrie 1893, Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al Romaniei si al sotiei sale, Regina Maria, fiind primul Rege din dinastia de Hohenzollern nascut in Romania, botezat conform Constitutiei, in religia ortodoxa. Mama lui il descria ca pe un "copil frumos, cu bucle aurii". In primii ani de scoala este pregatit de profesori precum Nicolae Iorga sau Gheorghe Murgoci. Este absolvent al Scolii militare din Bucuresti. Dupa sustinerea bacalaureatului in anul 1912, este trimis sa studieze la Academia Militara din Potsdam. A trecut prin toate gradele militare, de la sublocotenent (1908) la general in anul 1923. Odata cu urcarea pe tron a tatalui sau (27 septembrie 1914), Carol devine principe mostenitor, iar doua luni mai tarziu, devine senator de drept in Reprezentanta Nationala. In timpul Primului Razboi Mondial, in 1918, cand intreg guvernul si Casa Regala erau in refugiu la Iasi, la 27 august 1918, principele mostenitor a parasit, deghizat in uniforma de ofiter rus, unitatea militara de la Targu-Neamt pe care o conducea onorific. Pe 31 august, acesta s-a casatorit la Odessa cu Ioana Lambrino, cunoscuta sub numele de Zizi, fiica generalului roman Grigore Lambrino. Prin acest fapt, principele Carol incalcase doua principii fundamentale: acela de a nu se casatori cu persoane care nu apartin unei familii domnitoare si acela de a nu dezerta dintr-o unitate militara. Carol il anunta pe tatal sau despre casatorie printr-o telegrama, precum si despre faptul ca renunta la calitatea sa de mostenitor. Dupa ce a primit telegrama, Ferdinand l-a trimis pe colonelul Ernest Baliff la Odessa cu misiunea de a-l convinge pe tanarul principe sa se intoarca in tara si cu o scrisoare din partea lui Alexandru Marghiloman, presedintele Consiliului de ministri, in care era amenintat cu posibilele repercursiuni ale actelor sale. Desi Carol a acceptat sa se intoarca in tara, el nu s-a aratat dispus sa renunte la casatorie. Inevitabil, un imens scandal s-a iscat. Carol a fost trimis in "arest" la manastirea Horaita-Neamt, iar casatoria a fost ulterior anulata de catre Tribunalul Ilfov. Carol a continuat sa se intalneasca cu iubita lui, astfel ca aceasta a ramas insarcinata. In 1920 se nastea Mircea, fiul nelegitim al lui Carol. Toate acestea au dus la trimiterea lui Carol intr-o lunga calatorie in jurul lumii, pentru a o uita pe Ioana Lambrino. Totodata, dupa puternice presiuni, Zizi Lambrino este obligata sa paraseasca tara impreuna cu fiul sau in schimbul unei substantiale pensii viagere. Dupa incheierea calatoriei pentru studii, Carol nu a venit imediat in tara, ci a ramas in Elvetia. Aici, prin grija reginei Maria, se afla principesa Elena a Greciei care era in cautarea unui sot. Casatoria lui Carol cu Elena s-a oficializat pe 10 martie 1921, iar la 25 octombrie acelasi an s-a nascut principele Mihai. Mariajul s-a prabusit la scurt timp prin aventura regelui cu Elena Lupescu (fiica a lui Nicolas Grunberg, un farmacist evreu, care a adoptat numele de Nicolae Lupescu). Asupra momentului intalnirii dintre cei doi exista inca informatii contradictorii. In memoriile sale, Elena Lupescu marturisea ca s-au intalnit prima data cand erau inca niste copii, in timp ce Constantin Argetoianu relateaza ca cei doi s-au cunoscut la Sinaia in timpul razboiului. Aceasta era caracterizata atat de Argeotoianu, cat si de Miron Cristea, ca fiind ,,o femeie de moravuri usoare", in timp ce principele Nicolae o mentioneaza drept ,,o amanta de profesie". In insemnarile sale zilnice, Carol fixeaza data intalnirii cu Elena Lupescu pe 14 februarie 1925. Principele s-a indragostit foarte puternic de ea, Elena Lupescu reusind sa-l domine practic toata viata. Un al doilea scandal avea sa se declanseze atunci cand Carol a fugit impreuna cu amanta sa la Paris, renuntand din nou la drepturile sale de mostenitor al Coroanei. Profund nemultumit de atitudinea fiului sau, Ferdinand a decis sa-l trimita in Italia pe Constantin Hiott, ministrul Casei Regale, pentru a-l determina pe Carol sa se razgandeasca. Decizia principelui a fost irevocabila, astfel ca, pe 28 decembrie, Hiott se intoarce la Bucuresti cu o noua scrisoare de renuntare a lui Carol catre tatal sau, in care a adugat: ,,Milano, 28 decembrie 1925". In aceste conditii, Ferdinand convoaca la Sinaia un Consiliu de Coroana pe 30 decembrie 1925. Regele a cerut participantilor sa ia ,,cunostinta de renuntarea principelui Carol, in urma careia sa se paseasca fara intarziere la masurile legale pentru recunoasterea principelui Mihai ca principe mostenitor al Romaniei". Cum Ferdinand a declarat categoric ca principele Carol este ,,o creanga putreda in dinastie, pe care trebuie sa o tai spre a salva Coroana" , toti liderii politici prezenti la Sinaia s-au supus vointei suveranului. Mihai era fiul lui Carol cu principesa Elena, dar la acea vreme el nu avea decat patru ani, astfel ca trebuia sa se adopte o masura ce sa prevada posibilitatea preluarii tronului de catre micul principe, neputand sa-si exercite prerogativele de suveran atat timp cat era minor. In ziua de 4 ianuarie 1926, Adunarea Nationala Constituanta a adoptat legile prin care se accepta renuntarea lui Carol, se modifica Statutul Casei Regale, principele Mihai era proclamat mostenitorul tronului si se constituia o Regenta care sa exercite prerogativele suveranului, in cazul ca acesta ar ajunge pe tron inainte de varsta majoratului [40]. Regenta se compunea din trei persoane: principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea si Gheorghe Buzdugan, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie. La 11 februarie 1926, regele Ferdinand a hotarat ca fostul principe sa primeasca numele de Carol Caraiman, eliberandu-i-se un pasaport diplomatic. Carol s-a stabilit la Paris cu Elena Lupescu, unde primea regulat importante sume de bani si alte mijloace materiale din partea Casei Regale. In vara anului 1926, regele Ferdinand urma sa faca o vizita in Franta, iar generalul Condeescu a fost trimis la Paris pentru a pregati intalnirea suveranului cu fiul sau. Generalul i-a aratat lui Carol ca regele ar fi dispus sa-l ierte daca se despartea de Elena Lupescu si isi relua casnicia cu principesa Elena. Discutia nu a dat nici un rezultat, Carol punand conditii intoarcerii, pe care tatal sau nu a dorit sa le accepte. Totusi, importanti lideri politici au notat ca in urma intalnirii in sufletul regelui se produsese un reviriment ce tindea spre o conciliere cu fiul sau.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
