Caracterizarea condițiilor în perioada sistemului fanariot în Țările Române

Cuprins referat Cum descarc?

INTRODUCERE
1. ECONOMIA
2. SOCIETATEA 
2.1. BOIERIMEA
2.2.TARANII 
2.3. ORASUL
2.4.TIGANII 
3.INSTITUTIILE POLITICE ALE STATULUI 
3.1.DOMNIA 
3.2.DIVANUL DOMNESC 
3.3.ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA 
3.4.ARMATA 
3.5.BISERICA 
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Extras din referat Cum descarc?

INTRODUCERE
Dupa actiunea antiotomana din 1711 a lui Dimitrie Cantemir si dupa inlaturarea lui Stefan Cantacuzino in 1717 ultimul domn pamantean din Tara Romaneasca, poarta otomana introduce in Principatele Romane un regim politic dur, astfel domnitorii erau numiti de catre sultan dintre grecii din cartierul Fanar al Constantinopolului ce detinusera functii importante in erarhia imperiului, teritoriul tarilor romane era considerat parte integranta a Imperiului Otoman, prin urmare parti din teritoriu puteau fi instrainate in functie de interesele Portii,Tarile Romane nu aveau dreptul sa intretina o armata proprie, economia subordonata portii otomane, au crescut obligatiile catre turci si a mentinut monopolul acestora asupra economiei, Tarile Romane nu aveau dreptul la o politica externa proprie, in relatiile cu alte tari interesele acestora fiind reprezentate de sultan, tronul se cumpara cu sume mari. Astfel noul sistem de guvernare introdus de turci va fi instrumental cel mai potrivit pentru a tine cele doua tari in deplina ascultare si pentru a face imposibila orice incercare de independenta si emancipare nationala. Scopul fiind de a controla si de a-si intari viata economica politica in tarile romane din partea sultanului iar cauzele au fost pentru a preintimpina miscarea de eliberare, de a inlatura pericolul de tradare a portii, pentru a contracara expansiunea Austriei si Rusiei, exploatarea resurselor economice. 
Regimul fanariot poate fi divizat in doua perioade: 1711 (1716) -  1770 - perioada in care domnesc prioritar familii romanesti grecizate: Racovita, Chica, Mavrocordat si 1770-1821 perioada in care domnesc familii grecesti: Caragea, Sutu etc. Epoca fanariotilor este una de decadere luand in consideratie pierderile teritoriale suferite, faptul ca domnii ajung simpli functionari ai sultanului, care-i schimba foarte des, fiscalitatea accentuata, atmosfera morala grea, intriga si bacsisul care devin tot mai frecvente, dincolo de aceste aspecte negative se evidentiaza o serie de aspecte pozitive, precum cele din ordinea sociala, se acorda libertate taranilor, se infiinteaza scoli si spitale, se fac legiuiri noi, in aceasta perioada s-au scris foarte multe cronici, s-au deschis bai, fiind o tara foarte dezvoltata. In aceste conditii, Constantinopolul a hotarat introducerea unui nou regim politic de natura sa-i dea siguranta atitudinii lor cat si controlul efectiv asupra resurselor lor materiale; dupa domniile lui Constantin Brincoveanu si Dimitrie Cantemir, vadit orientate spre marile puteri crestine ostile Portii -  Austria si Rusia -  in Moldova (1711) si Tara Romaneasca (1716) a fost instaurat regimul fanariot, care a dainuit pana in 1821.
1.Economia
Tratatul de le Kuciuk -  Kainargi din 1774 a restrans monopolul commercial practicat de Poarta; perspectivele unor schimburi profitabile cu alte state la preturi 
curente au stimulat fortele productive, cat si interesul boierimii pentru sporirea cantitatii de produse agricole destinate exportului.
Ca urmare, proprietarii de mosii:
- extind rezerva feudala in dauna suprafetelor in folosinta ale taranilor clacasi si ale statelor libere (acum 2/3 din pamant apartinea domnitorilor, boierilor, manastirilor); 
-sporeste numarul zilelor de claca; -apeleaza la munca salariata. 
In secolul al XVIII-lea, peisajul agricol era aproape neschimbat: dominat de intinderi immense de paduri, lunci, pasuni; doar o mica parte din terenul agricol se cultiva. Domnia a incurajat practica defrisarilor si destelenirilor (ca mijloc de a evita secatuirea solului) atata vreme cat nu se facea abuziv; se acordau taranilor drepturi depline de usufruct asupra noilor pamanturi; la sfarsitul secolului XVIII -  incepurul sec. XIX acest drept a fost totusi ingradit: legea afirma principiul cap dreptul de posesiune trebuia sustinut cu documente scrise. 
Cresterea animalelor a ramas ramura cea mai profitabila a agriculturii: furniza taranului animalele de povara, principaal sursa de venituri banesti si hrana. De aceea, pasunile au devenit obiect de apriga concurenta intre taran si boier; obiceiul pamantului il obliga pe acesta sa-i ofere o suprafata de pasune suficienta, dar rareori acesta obligatie era aplicata.
S-a extins practica arendarii pamantului, drept recunoscut chiar si taranilor clacasi (recunoasterea legala venea de la Pravilniceasca condica din 1780); in acesta situatie clacasii erau exonerati de robota, dijma, dobandind resurse pentru rascumpararea in bani a obligatiilor feudale. Pentru a stavili emanciparea clacasilor si a putea uzurpa mosia obstilor libere, boierii au obtinut (prin legile din 1815 in Moldova si 1818 in Tara Romaneasca) anularea dreptului de preemtiune, dandu-se posibilitatea cumpararii pamantului obstesc.
Breslele erau asociatii de mestesugari ce functionau in temeiul unor statute (ponturi), menite sa le reglementeze activitatea, sa asigure membrilor lor monopolul productiei si, adesea, al desfacerii produselor.
-era condusa de un staroste ales anual; 
-autorizatia de infiintare era data de domn prin hrisov.
Aparute in ultimul sfert al secolului al XVIII-lea, manufacturile erau dispersate si centralizate, infiintate de boieri sau negustori, sub patronajul domniei; in schimbul unor largi concesii (monopolul produsului, scutiri de taxe etc.), ele contribuiau la sporirea veniturilor fiscale ale visteriei.
2. Societatea
Societatea Principatelor a fost organizata pe baza starilor (boieri, cler, oraseni, tarani) -  model lipsit insa de rigiditatea structurilor similare din centrul si apusul Europei. 
Statutuljuridic al fiecarei stari nu era reglementat in mod sistematic si depindea mai degraba de obiceiul pamantului; in sec. XVIII starile au capatat contururi mai distincte: reformele lui Constantin Mavrocordat au consolidat pozitia clasei avute -  boierimea si clerul. 
Discriminarea intre stari era exprimata prin titluri, imbracaminte, locuinta, grad de instruire; starile insesi erau departe de a fi omogene, existand adanci deosebiri launtrice.
2.1.Boierimea
Boierimea reprezenta un grup putin numeros (in 1806, in Tara Romaneasca existau 593 boieri de toate rangurile, detinatori de dregatorii) dar reprezenta clasa cea mai instarita si mai influenta.
In timpul regimului fanariot boierii greci si clientela domnitorilor, infiltrati in toate structurile puterii politice si ecleziastice, au desfasurat un prelungit asalt impotriva proprietatii boierilor pamanteni si a taranilor liberi.
Constantin Mavrocordat si Alexandru Ipsilanti au codificat statutul clasei boieresti. Daca initial criteriul apartenentei la aceasta stare era pamantul iar mai apoi detinerea de dregatorii, cu incetul traditia si inovatia au reconciliate, boierii detinand atat pamant cat si dregatorii.
Sub presiunea vremurilor moderne, incalcand vechile traditii, multi boieri de rang superior fac investitii in comert si manufacturi.
In urma reformelor s-a creat o ierarhie cuprinzand doua categorii: 1) marii dregatori din Divan (boierii veliti) cu urmasii lor (neamurile); 2) boierii de rang inferior si urmasii lor (mazilii).

Fisiere in arhiva (1):

 Caracterizarea conditiilor in perioada sistemului fanariot in Tarile Romane.doc

Bibliografie

- Giurescu C. Constantin,"Istoria romanilor", Volumul II, editura All Educationa, Bucuresti,
2000; 
- Ion Bitoleanu, "Istoria dreptului romanesc", editura Europolis, Constanta, 1999;
- ro.wikipedia.org.