Breasla Blănarilor din Botoșani

Introducere

În oraşele şi târgurile Moldovei, meşteşugurile constituiau una din ocupaţiile principale ale populaţiei urbane. Meşteşugarii de aici au cunoscut diviziunea muncii la nivelul societăţii de atunci, asigurând populaţia urbană cu obiectele meşteşugăreşti necesare. Atât în procesul producţiei, cât şi în cel al realizării ei, meşteşugarii de la oraşe întălneau un şir de obstacole, pentru înlăturarea cărora ei se asociaua în corporaţii profesionale, cunoscute în istoria Europei medievale sub denumirea de bresle (de la cuvântul slavon „bratstvo” – „frăţie”).

Examinarea acestui aspect al istoriei economice a Ţării Moldovei prezintă mare interes ştiinţific, şi a fost acoperit într-un număr lucrăti cu caracter istoric. De exemplu, una dintre primele lucrări despre meşteşuguri în oraşele din Moldova se datorează lui N. Iorga Celebrul istoric român analizează unele probleme de meşteşug şi de producţie meşteşugărească în Moldova medievală, cum ar fi cauzele breslelor, şi pentru prima dată a introdus în circuitul ştiinţific o gamă largă de surse care acoperă această problemă. Autorul pune accentul pe structura organizatorică a breslelor, relaţiile dintre meşterii, calfe şi ucenici, şi mai puţin ne vorbeşte despre activitatea de producţie a breslaşilor.

Contribuţie semnificativă la studiul de meşteşuguri şi breaslă din Moldova medievală a adus E. Pavlescu Monografia sa, scrisă în baza bogatelor surse istorice, este una dintre lucrările fundamentale pe această temă. Autorul foarte detaliat analizează apariţia breslelor în oraşele principatului, structura lor şi relaţiile în funcţie de membri, utilizând cu acest scop un număr mare de statute de bresle. E. Pavlesku determină cauza apariţiei breslelor, unul dintre principalele factori după acest autor este lupta religioasă împotriva străinilor catolici şi artizanilor locali de credinţa ortodoxă. Astfel, autorul a concluzionat că breslele din oraşele Ţării Moldovei au constituit o formă aparte de organizare a meşteşugarilor locali împotriva celor străini.

La studiul istoriei meşteşugului în principatul Moldovei de la secolul X – până la mijlocul secolului al XIX-lea este a contribuit şi monografia lui Şt. Olteanu şi C. Şerban Autorii analizează în detaliu dezvoltarea meşteşugurilor în oraşele şi satele din principat, dinamica evoluţiei meseriilor artizanale, producerea obiectelor meşteşugăreşti în cadrul breslelor etc.

Cu mare atenţie apariţia şi evoluţia institutului de breaslă în principatul Moldovei este studiată în monografiile lui P. Cocârlă , care vizează dezvoltarea socio-economică a târgurilor şi oraşelor din Moldova începând cu sec. XV şi până la începutul secolului XIX. Autorul monografiilor în cauză, pe baza analizei mai multor statute de bresle din diferite oraşe ale principatului, examinează în detaliu premisele apariţiei breslelor meşteşugăreşti din Moldova, structura de organizaţie în braslă şi în ateliere de lucru, problemele legate de relaţiile şi activităţile între meşteri, calfe şi ucenici implicate în procesul de producţie în cadrul breslelor etc.

Problema legată de evoluţia breslelor medievale din Moldova este reflectată şi în volume istorice cu caracter general: în "Istoria România" (volumul III), este examinată dezvoltarea socială şi economică a statelor princiare de la sfârşitul XVII - începutul secolului XIX; în „История народного хозяйства Молдавской ССР: С древнейших времён до 1812 года” , este elucidată şi problema apariţiei şi dezvoltării breslelor meşteşugăreşti în Ţara Moldovei.

Dat fiind faptul că autorul studiului în cauză a avut acces la statute de bresle formate în târgurile sau oraşele Moldovei medievale, în calitate de obiectiv de bază a constituit statutul blănarilor din Botoşani , care ca şi celelate statute de bresle din Moldova, deşi are unele deosebiri specifice, în linii majore corespunde structurii şi funcţiilor breslelor în ansamblu. De exemplu, spre deosebire de unele bresle din Europa Occidentală, în aceste statute din Ţara Moldovei sunt înregistrate mai multe paragrafe care reflectă influenţa bisericii asupra statutelor de breaslă. Astfel, la începutul sttutelor, de regulă, se menţiona că acestea au fost semnate prin mila lui Dumnezeu şi că ele prevăd modul de venerare a diferitor sărbători religioase: „Cu mila lui Dumnezeu smeritulu Verniaminu Mitropolitu Moldaviei. Viindu înaintea noastră blanarii dinu tărgulu Botoşaniloru... vor însămna în catastihulu acesta.