Atacul de noapte de la Târgoviște - Vlad Țepeș

Dupa moartea neasteptata a lui Iancu de hunedoara, stindardul luptei antiotomane a fost preluat de domnul Tarii Roamnesti, Vlad Tepes (1448, 1456-1462, 1476). Fiul lui Vlad Dracul, el avea sa fie supranumit Dracula, nume care a facut inconjorul lumii datorita severitatii sale si pedepselor pe care le aplica (tragerea in teapa). Aceasta atitudine a reprezentat mijlocul eficace al unei strategii de intimidare a unei boierimi ostile (care manifesta vadite tendinte anarhice) si viza punerea la adapost de primejdia transformarii tarii in pasalac.

Autoritarul domn refuza plata tributului si incheie o alianta antiotomana cu Matei Corvin, regale Ungariei, fiul lui Iancu de Hunedoara. Astfel atrage riposte Portii otomane. Dupa dejucarea unui plan al sultanului de a-l prinde pe domnul roman la Giurgiu, acesta a declansat in iarna dintre anii 1461-1462, campania de la Dunare atacand orasele si cetatile turcesti fortificate si cucerind cetatea Nicopole. Aceasta actiune temerara a atras expeditia sultanului in primavra anului 1462.

Tactica straveche a pamantului parjolit, lupta continua de hartuiala, apararea activa si plina de curaj practicata de romani au facut ca eficacitatea puternicei armate turcesti sa fie diminuata, iar suferintele pricinuite in urma contactelor cu ostirea lui Dracula sa aiba urmari grave asupra moralului trupelor otomane. Ingeniozitatea manevrelor initiate de voievod, rezistenta si tactica neasteptata, curajul ostasilor romani sunt o veritabila surpriza, care a venit sa rastoarne asteptarile si planurile strategice ale sultanului.

Neinfricat in fata mortii, curajos pana la incredibil, abil si distins general, Vlad, penrtu a-l invinge pe Maomed al II-lea, se hotaraste ca personal sa-l prinda pe sultan in cortul sau si sa-l ucida. Ar fi fost aceasta cheia razboiului la care se gandise voievodul? Posibil!

Fidel principiilor sale Vlad se spune ca el insusi a intrat ca iscoada in tabara imparatului si ca umbland prin ea a iscodit, nedorind probabil sa foloseasca alti informatori care ar fi pus in primejdie reusita. In acelasi timp, el a folosit pentru a obtine cunostintele dorite asupra taberei turcesti capetenii turcesti pe care le-a prins spre amurg, pe cand rataceau in chip imprudent.

Cunoscator desavarsit al practicilor de razboi ale otomanilor, ca unul care petrecuse intre dansii o parte din tineretea sa, stiind chiar graiul turcesc – dupa cum ne spune Chalcocondil – Vlad se hotara a incerca a surprinde noaptea tabara otomana pentru a descoperi pe sultan in cortul sau de purpura si a-l ucide. Subtila strategie urmarea punerea in inferioritate a dusmanului atat de puternic.

Fiind bine informat asupra situatiei care domnea in randul turcilor, Vlad navaleste in tabara sultanului pornind pe la intaia straja a noptii, profitand de obiceiul acestui popor de a nu se deplasa noaptea.

Cum a reusit Vlad Drcula sa strabata “zidul de diamant” dupa care se adapostea Mahomed al II-lea?

Dracula, cu putini, insa cu cei mai buni dintre ostenii sai, ataca tabara otomana, dand navala in mare viteza, in randuri perfect stranse si inchegate. Acest curajos torent de soldati a avut efectul unui traznet, ce ar fi lovit tabara turcilor. Ei au primit mai intai riposta armatei asiatice, pe care au strapuns-o cu faciliile aprinse, taind drumuri mai departe spre cortul sultanului, prin desimea ostasilor Semilunei, derutati de acest eveniment neasteptat.

Dar o tabara exemplar organizata ca cea otomana, cu santuri de aparare de jur imprejur, cu tarusi legati cu lanturi si un cerc de camile cuprins intre acesti tarusi si un gard de sulite parea imposibil de atacat. Prima ei linie o formau ostasii de dobanda si pripas. Spahii asezati de amandoua partile cortului imparatesc erau totdeauna gata sa-l apere pe slavitul lor sultan. Locul din stanga – considerat si cel de mare cinste – era ocupat de ostasii calari. In sfarsit, trebuie amintit corpul vestitilor ieniceri – ostasii cei mai fideli, gata in orice moment sa-si dea viata pentru sultan – care faceau o straja deasa cu miile lor de corturi, in jurul stapanului lor.