Antropologia culturală - Covoare Basarabene

Varvara Buzilă

,,Covoare Basarabene’’

Varvara Buzilă (n. 19 noiembrie 1955, s. Trebujeni, r. Orhei) este un etnograf și muzeograf din Republica Moldova, doctor în filologie, secretar științific la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău.

Absolventă a Universității de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalistică, specialitatea redactor literar, promoția 1980. În anii 1992-1995 - studii postuniversitare, doctorantura la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, România, Facultatea de Litere. În anul 1998 susține teza de doctorat „Pâinea de ritual în cultura românilor de la Est de Carpați”.

Își începe activitatea de muzeograf în 1983, la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău.

Participă activ la dezvoltarea patrimoniului muzeal prin colectarea obiectelor de cultură populară. Contribuie la apariția seriei noi a Buletinului științific al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău. Este redactorul științific al fasciculei Etnografie a Buletinului și al mai multor cărți editate sub egida muzeului.

A inițiat și desfășurat mai multe simpozioane și conferințe naționale și internaționale, a organizat expoziții temporare, mese rotunde, fiind și moderatorul acestor manifestații.

A publicat peste 50 de lucrări științifice, peste 100 de articole de popularizare a științei. Promovează valorile tradiționale în mass-media, fiind moderator sau participant principal al ciclurilor lunare de emisiuni televizate „Cinel-cinel” (1992-1995), „intră în istorie dăruind muzeului un obiect” (2004-2008), „O vatră a tuturor satelor” (2006), cu mare priză la public.

A participat la elaborarea Legii Muzeelor (2002), la Elaborarea Legii privind protejarea patrimoniului cultural imaterial și a Legii privind protejarea patrimoniului cultural mobil (2010-2011).

Este președinte al Comisiei Naționale pentru Savgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, din 2009, președinte al societății de Etnologie din Republica Moldova (din 2000).

Structura: Introducere. 4 capitole, anexe, poze, scheme, concluzii generale, 251 de pagini.

Scopul lucrarii: a apărut dintr-o necesitate de a facilita atribuirea covoarelor basarabene în contextul internaționalizării acestor creații populare, proces ce se intensifi că în ultimele decenii.

Actualitatea temei: Autoarea ne prezintă, într-un studiu documentat, o parte importantă din zestrea culturală a Republicii Moldova: covoarele basarabene selectate din patrimoniul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău. Autoarea urmărește evoluția tematico-stilistică, arta țărănească a țesutului și cromatica rafinată a acestor piese de patrimoniu, recuperate, salvate în momente istorice dramatice.

Semnificația teoretică: rezidă în elaborarea unui astfel de studiu de explicare și analiză a conceptului covoarelor basarabene, a modului de elaborare a acestora relevând ascensiunea valorică a covoarelor basarabene și traseele răspândirii lor în lumea mare. În baza acestui studiu se formulează noi direcții de cercetare a elaborarii covorului basarabean.

Structura capitolelor: În primul capitol, Descoperirea covoarelor basarabene în secolul al XIX-lea, sunt elucidate contribuțiile majore la constituirea și perpetuarea covoristicii basarabene. În viziunea autoarei, acești contribuabili sunt trei: comunitățile rurale care au țesut de veacuri covoare și au cunoscut bine posibilitățile tehnice și artistice ale alesului ornamental; oamenii mai înstăriți (boierii, mazilii, răzeșii) care motivau țesătorii să dezvolte domeniul pentru a concura cu cel al altor tradiții culturale și care, în multe situații, au fost asimilate în măsura în care s-au potrivit preferințelor estetice ale localnicilor. „Din această conlucrare multiplă și coerentă au rezultat covoarele ce formează inconfundabila tradiție basarabeană”