Diplomatia reprezinta unul dintre cele mai vaste subiecte. Inceputurile diplomatiei sunt identificate cu aparitia statului. Este adeseori numita ,,arta negocierilor" caci se contureaza in jurul raporturilor dintre state, unul din scopurile sale fiind mentinerea pacii. Nu este o noutate faptul ca istoria diplomatiei este confundata cu istoria relatiilor internationale. In realitate, istoria relatiilor internationale observa ,,aparitia si dezvoltarea marilor probleme", respectiv ,,politica externa a marilor puteri". Pe cand diplomatia reprezinta ,,instrumentul principal de infaptuire a relatiilor internationale" . Diplomatia s-a dezvoltat in trei perioade. Primele le identificam in Evul Mediu si sunt ,,ambasadele temporare (solemne)". Faza a doua este cea a ,,ambasadelor permanente". Au fost infiintate in state straine si sunt caracteristice perioadei moderne si contemporane. Iar cea de-a treia perioada este dedicata congreselor si conferintelor. S-a observat de-a lungul istoriei faptul ca Europa a fost cuprinsa adeseori de conflicte si de razboaie mondiale, cu un puternic impact asupra societatii si asupra frontierelor statelor. Organizarea conferintelor si a congreselor a stabilit in repetate randuri granitele tarilor sau sanctiuni economice . In lucrarea de fata se face trimitere la cea de-a doua perioada a diplomatiei specifica perioadei moderne si contemporane asa cum reiese din clasificarea lui Nicolae Ciachir. Ambasadele au avut un rol foarte important in istoria secolelor XIX, respectiv XX si sunt in continuare un punct de reper in ceea ce priveste relatiile dintre tari in ziua de azi. In continuare, sunt prezentate cateve aspecte referitoare la evolutia ambasadelor in Romania incepand cu secolul XIX. Unirea Principatelor la 1859 sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza a avut numeroase urmari atat pe plan intern, cat si pe plan extern. Printre masurile luate de noul domn s-a numarat si organizarea Ministerului Afacerilor Straine. Era necesara o astfel de masura deoarece romanii aveau nevoie sa stabileasca relatii cat mai bune cu marile puteri europene. In 1862 a fost ales primul titular al acestei functii, si anume Apostol Arsache. In acelasi timp, au fost trimisi reprezentanti la Paris si Constantimopol. Ei aveau misiunea de a obtine recunoasterea dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza. Titulatura oficiala a ministerului era Departamentul Trebilor Straine si era format din: Cancelarie, Afaceri Consulare, Politic, Publicatii Oficiale. Scopul acestei institutii era acela de a dobandi, prin reglementarea legaturilor externe, recunoastere internationala . O noua etapa in acest demers este dedicata lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen. Constituatia de la 1866 a reprezentat un important pas. Pentru prima data se foloseste intr-un document oficial numele de Romania. De asemenea, a fost constituit un corp diplomatic din personalitati ale vremii precum: Ion Ghica, Petre P. Carp, Mihail Kogalniceanu, George Stirbei, Petre Mavrogheni. Un moment de cotitura in relatiile internationale a afost provocat de razboiul ruso-turc din 1877-1878. La acea vreme Romania s-a aliat taberei ruse alaturi de care a iesit invingatoare. Congresul de pace de la Berlin din 1878 a recunoscut independenta Romaniei. Recunoscuta la nivel european pana la 1880 ca stat independent, din anul urmator Romania aparea ca regat . Functionarea agentiilor diplomatice ale Romaniei in strainatate se realiza conform legii din 1873. Legea privea organizarea Ministerului Afacerilor Straine consacrata modalitatilor de desfasurare a politicii si actiunilor externe ale statului roman. Ministerul de Externe exercita ,,directiunea superioara si controlul relatiilor internationale . Ii revenea ,,directiunea tuturor afacerilor care fac obiectul raporturilor internationale existente intre Romania si tarile straine", ,,combina masurile cari sa satisfaca adevaratele interese ale tarii, apara drepturile acestea in fata incalcarilor ce li s-ar face si intretine corespondenta cu agentii Romaniei in strainatate" . Dupa anul 1881, a fost votata in Parlament o lege prin care reprezentantele diplomatice ale Romaniei erau ridicate la rang de legatii, cu atributii de reprezentare, economice si juridice. Acestea au fost in numar de zece in diferite capitalele ale statelor europene precum Belgia, Germania, Grecia, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, Imperiul Rus, Marea Britanie. Acestora li s-a adaugat o Agentie diplomatica la Sofia. Personalul diplomatic era format din trimisi extraordinari si ministri plenipotentiari, secretari de legatie si atasati. In perioadele urmatoare, marcate de cele doua razboaie mondiale, politica externa a Romaniei s-a concretizat prin incheierea unor aliante. In acelasi interval Romania a inceput sa aibe in capitalele europene consulate si ambasade . In continuare, se vor prezenta aspecte referitoare la relatiile italo-romane, infiintarea ambasadei de la Roma, diplomati care s-au remarcat in capitala italiana, precum si la rolul ambasadei in zilele noastre.
- Boerescu B., Appendice Codicele Romane coprinzand toate legile, decretele, regulamentele de la 1873, Bucuresti 1985. - Bulei Ion, Dinu Rudolf, 35 anni di relazioni italo-romene, 1879-1914. Documenti diplomatici italiani, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2001. - Ciachir Nicolae, Istoria relatiilor internationale de la pacea Westfalica (1648) pana in contemporaneitate (1947), Editura Oscar Print, Bucuresti, 1998. - Ghetau Florin Gheorghe, Relatiile romano-italiene in perioada neutralitatii (1914-1916), Editura Focus, Petrosani, 2008. - Hitchins Keith, Romania (1866-1947), traducere din engleza de George Potra si Delia Razdolescu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2004. - http://www.mae.ro/node. - http://www.cdep.ro. - https://www.cotidianul.ro.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
