Academia Domnească din Iași

Antecedente

O prima încercare pentru crearea unei forme de învăţământ din Moldova îi aparţine lui Despot vodă Heraclid (1561-1563) care înfiinţează colegiul de la Cotnari. Durata acestui colegiu a fost scurtă (aprilie – august 1963) din cauza dispariţiei fondatorului (răpus de Stefan Tomsa). Limba în care se preda era latina datorita influenţelor polone. Dintre profesori amintim pe germanul Johann Sommer , care preda ştiinţe. Un altul trebuia să fie şi grecul Listarhos Hermodoros, care a ajuns pană la Dunare dar s-a întors din drum aflând de destinul fostului său elev. După moartea fondatorului, colegiul şi-a incheiat activitatea.

O altă şcoală a fost înfiinţată în vremea lui Petru Şchiopu , 1574 – 1578. Era o şcoală latină la Cotnari, cu profesori iezuiţi aduşi din Polonia. Era o şcoală destinată mai mult catolicilor.

Următoarea incercare ii apartine lui Vasile Lupu (1634-1653) care înfiinţează în 1640 colegiul de la Trei Ierarhi. Limba în care s-a predate la inceput a fost latina, ulterior se pare că a fost şi limba greacă.

Academia domnească din Iaşi

Data de înfiinţare a academiei domneşti din Iaşi a fost un subiect de controversă pentru istorici: Ştefan Bârsănescu, într-un studiu din 1962, plasa anul „naşterii“ ca fiind 1714, Ariadna Camariano-Cioran, este de părere că data corectă înfiintării academiei ieşene este 1704, pe baza unui document publicat acum o jumătate de veac. Antioh Cantemir a înfiinţat în capitala Moldovei o şcoală cu limba de predare greacă, iar acest eveniment este apreciat de Dimitrie Cantemir li Hrisant Notara. Ştirea înfiinţării şcolii greceşti de la Iaşi o găsim intr-o scrisoare nedatată a ieromonarhului Atanasie, profesor la Iaşi. Datarea greşită –c.1720- făcută de editorul scrisorii, N. Iorga, a contribuit ca ea să nu fie luată drept izvor documentar pentru epoca în care a fost scrisă, dar din conţinutul acestei scrisori, unde se spune că Hrisant Notara “s-a făcut acum păstor al turmei sale cuvântătoare şi supraveghetor al sfintelor lăcaşuri de pelerinaj”. Din acestea rezultă că scrisoarea a fost scrisă curând după ce Hrisant Notara s-a urcat pe tronul ierosolimitan. Si întrucat acest eveniment s-a întâmplat la 8 februarie 1707 , se poate admite ca Atanasie era profesor la şcoala din Iaşi de la începutul anului 1707. “Mă aflu în Iaşi de la Bobotează, scrie Atanasie , căci m-a adus prea luminatul ca să deschidă şcoală. Numai că toate sunt slabe şi înăuntru şi înafară şi mai ales nu avem cărţi de studiu”. El roagă pe Hrisant să îi trimită un Hrysoloras şi un Cato poate şi caiete de şcoală şi vreo grămătică .

În concluzie în februarie 1707 se pun bazele academiei domnesti din Iaşi dar începutul era foarte greu, în special din cauza lipsei de manuale. Această lipsă de manuale este un alt argument al datei greşite -1720- pentru că atunci profesorii nu se plângeau de manuale pentru că academia fusese dotata cu bibliotecă la reorganizarea din 1714. Din cauza războiului ruso-turc din 1711 a făcut ca şcoala abia deschisă să se închidă.

Nicolae Mavrocordat, domn al Moldovei intre 1711 şi 1715, reînfiinţează Academia Ieşeană în primăvara anului 1714 cu ajutorul lui Hrisant Notara (patriarhul), cei doi alcătuind, se presupune, o programă de cursuri cel puţin similară cu cea elaborată de Hristan în 1707 pentru Academia din Bucureşti . Urmaşul lui Mavrocordat a fost Mihail Racoviţă, care deşi a reînnoit toate hrisoavele refertoare la învăţământ nu le-a respectat . Una din cauze a fost războiului ruso-turc din 1716 în urma căruia elevii s-au risipit iar profesorii au rămas neplătiţi. De exemplu profesorul Constantin, care din îndemnul lui Hrisant Notara trecuse din Ţara Românească în Moldova, îi relata într-o scrisoare din 4 mai 1717 starea deplorabila a învăţământului, adaugând că în situaţia de atunci era imposbil să se consolideze. Se pare că după închierea războiului cursurile au fost reluate.

În 1723 localul academiei a fost mistui de flăcări, iar şcoala s-a mutat la mănăstirea Barnovschi. În această perioadă tot cu ajutorul lui Hrisant Notara, domnitorul Grigorie Ghica va lua măsuri importante pentru consolidare: construieşte un local propiu pentru şcoală din bani proprii, lângă mitropolie; se va studia limba greacă, limba slavă si limba moldovenească; stabileşte un buget de 600 de lei – contribuţia înaltului cler (ex: mitropolitiul 50 lei anual, diecii 10 lei anual), negustorii Iasului 30 de lei. Suma de 600 de lei era distribuită astfel: 200 de lei să primească primul profesor de greacă, care era şi director de obicei, 100 de lei al doilea profesor de greaca, 80 de lei cel de slavona, 60 cel de romană, 100 de lei destinaţi şcolilor din Ierusalim, şi 60 de lei ajutoare pentru elvilor săraci. Suma fixată era foarte greu de strâns. Privilegii pentru profesori: directorul avea scutire pentru 50 de stupi, iar cel de-al doilea profesor de greacă pentru 25 de stupi. Acestea au fost întărite de un hrisov domnesc.