Viața lui Moliere

“Fiecare om în plus care ştie să citească este un cititor in plus pentru Molière” – spunea Sainte Beuve. Nu întamplător se spune uneori, printr-o figură de stil, “limba lui Molière” in loc de “limba franceză”. Opera lui Molière a devenit un bun universal, depăşind cu mult hotarele ţării al carui fiu glorios este. O legendă spune că dumnezeu, voind să dea oamenilor plăcerea comediei, l-a creat pe Molière şi l-a lăsat să cadă undeva pe pămant; el a căzut pe pământul Franţei, pentru că trebuia să cadă undeva, dar de fapt Molière aparţine lumii întregi.

Pe data de 13 ianuarie 1622, la Paris, domnul Jean- Baptiste Poquelin şi soţia sa Marie Poquelin – Cressé şi-au avut pimul lor născut, un copil destul de plăpând. La 15 ianuarie l-au botezat in biserica Saint- Eustache, cu numele de Jean Baptiste, in onoarea tatălui. Vecinii s-au grăbit să-l felicite pe Poquelin, iar in breasla tapiţierilor s-a răspândit de îndată veste că a apărut pe lume un nou tapiţier şi neguţător de mobilă. Mihail Bulgakov in Viata domnului Molière, în dialogul imaginar cu moaşa care a asistat la naşterea micului Molière, spune următorul lucru : “Acest prunc va deveni mai vestit decât regele care domneşte in prezent, Ludovic al XIII-lea, va intrece in celebritate pe monarhul care-i va urma la tron, ori acest monarh următor, doamnă, nu-i altul decat Ludovic cel Mare sau Regele Soare!”

Aşadar fiu al unui modest tapiţier Jean-Baptiste Poquelin – cunoscut mai tarziu sub pseudonimul Molière – s-a născut la Paris in 1622. Devenit tapiţier al regelui, tatăl sau urma să-l pregătească pe tanărul Jean Baptiste in aceeaşi meserie liniştită şi rentabilă. Om cu vederi largi, tapiţierul regelui cedează însă rugaminţilor fiului său care, rămas orfan de mamă, işi manifestă dorinţa să inveţe carte. Molière studiază la colegiul Clermont (viitorul colegiu Louis-le-Grand) – o instituţie foarte importantă, frecventată de nobilime şi de marea burghezie. Pentru cei care nu erau de viţă, admiterea la colegiul Clermont constituia un privilegiu şi o încercare: “La ei acasă, pe strada lor, in cartierul lor, erau nişte mici personaje, băieţi de famile. La şcoală, se trezeau în fundul clasei, proletariat anonim, întotdeauna daţi la o parte de cei din înalta societate care veneau cu trăsura şi pe care lacheii in livrea ii instalau respectuos într-un fotoliu înalt. Aşa era rânduiala care nu se discuta- dar care era jignitoare poate pentru anumite firi.” Apoi, Molière urmează, împreună cu Cyrano de Bergerac, Chapelle şi alţi viitori scriitori, cursurile libere ale filozofului materialist Gassendi. Jean-Baptiste a suferit deci, pe la varsta de 18 ani, adică într-un moment crucial al formării sale morale şi spirituale, puternice influenţe materialiste şi libertine.

Studiază apoi dreptul şi obţine calificarea de avocat. Însa, Léon Thoorens susţine ca Jean-Baptiste n-a avut timp să facă studii de drept, dar a avut o diplomă în drept întrucât “taica Poquelin era destul de bogat pentru a-i procura o diplomă de doctor”. În Universitatea din acea vreme domnea, într-adevar, o anumită dezordine.

Atras de teatru incă din copilarie, îndragostit de actriţa Madeleine Béjart, Molière renunţă insă la o carieră liniştită şi bănoasă, după cum renunţă şi la moştenirea funcţiei de tapiţier al regelui a tatălui său, pentru a incepe o viaţă agitată şi chinuită consacrată exclusiv teatrului. Helvétius notează in cartea sa postumă , De L’Homme, publicată in 1773: “O întamplare a hotărat gustul lui Molière pentru teatru. Bunicul său, căruia îi plăcea comedia, îl lua adeseori cu sine şi tânărul se distra foarte bine: dandu-şi seama de acest lucru, tatăl îl intrebă, furios, dacă vrea sa facă din fiul său un comediant. <<Să dea Dumnezeu! Răspunde bunicul, să ajungă un actor la fel de bun ca Montrose>>. Aceste cuvinte îl impresionează pe tânărul Molière: începe să se dezguste de meseria sa, şi Franţa datorează pe cel mai mare comic al ei acestui răspuns întamplător. Ca tapiţier priceput, Molière n-ar fi fost niciodată pomenit printre marii oameni ai naţiunii sale”.

Din 1643, de la vârsta de 21 de ani, cand işi creează o trupă numită “Ilustrul teatru” , şi adoptă pseudonimul Molière, viaţa lui Jean- Baptiste Poquelin se confundă cu cea a pieselor pe care le joacă, le pune in scenă şi le scrie. Când era intrebat ce l-a facut să ia acest nume şi nu altul, nu vroia niciodată să spună care este motivul, nici chiar celor mai buni prieteni ai lui. La 30 iunie 1643, candidaţii actori se reuniră la Marie Hervé, in strada Perle, in jurul unui notar insoţit de secretarul său, şi-şi puseră semnatura în josul contractului, prin care aveau sa fie legaţi de acum înainte. Numele ales pentru trupa lor, “L’Illustre Théâtre, denotă că erau tineri, increzători şi puţin cam naivi.

O activitate debordantă de 30 de ani avea să transforme numele de Molière însuşi al comediei. Viaţa lui Molière a fost o “luptă neîntreruptă pentru afirmarea unui teatru nou, pentru biruinţa clasicismului in unul din cele trei genuri nobile ale sale, comedia.” Numai dupa 2 ani de activitate “Ilustrul Teatru” dă faliment, din cauza concurenţei altor 2 trupe, cea de la Hôtel de Bourgogne şi cea de la Marais. Neputând să plătească datoriile care grevau trupa, directorul ei, Molière, este întemniţat. Datorită intervenţei băneşti a tatălui său, este eliberat.