Valori Atribuite Monumentelor Istorice

Inceputul Renasterii coincide cu aparitia si dezvoltarea interesului pentru antichitati, apar colectionari si anticari care definesc vaoarea. Valorile antichitatilor descoperite se imparteau in doua categori: istorice si artistice; insa in prima faza valorile istorice sunt cele care capata mai mult interes din partea anticarilor. Caylus este printre primii anticari care-si pune intrebari asupra valorii pentru arta a imaginilor ce reproduc monumentele istorice.

Revolutia Franceza este perioada in care datorita vandalismului incep sa se ia masuri, aparand termenul de monument istoric si cel de patrimoniu national, statul vazandu-se nevoit sa gestioneze anumite bunuri ca fiind valori nationale.

Atasamentul fata de vestigii se manifesta incepand din sec. XIII cand ruina capata in constiinta colectiva valoare prin puterea de invocare a originii unei societati. Printre primele valori atribuite monumenului istoric sunt cele nationale, cognitive,economice si artistice.

Valoarea nationala este cea care a generat idei de restaurare si conservare, justificand inventarierea si succesiunile; valoare cognitiva sau educativa este cea in care monumentele istorice sunt pastratoare de valori de cunoastere pe baza lor putandu-se reconstrui informati istorice ale diferitelor domenii, reprezentand un filon de informatii importante in cunoastera trecutului; valoarea economica care prin importanta patrimoniului monumentelor face ca turismul sa prospere, ruinele capata un mare interes si atrag din ce in ce mai multi vizitatori; valoarea artistica are un rol pedagogic important in formarea noilor generatii de artisti si dezvoltarea culturala.

Monumentul istoric poate deasemenea invoca o valoarea pitoreasca prin infatisarea sa veche si patinata. Iar prin faptul ca reuseste sa tina piept timpului si reprezinta un simbol al destinului omenesc, monumentul capata astfel o valoare morala. De asemenea emotia data de valoarea pitoreasca sau calitatile arhitecturale pot genera valoarea afectiva