Literatura universală din secolul al XX lea - tipicitate și inovație

1) Literatura universala contemporana, fiind marcata de noile tendinte si orientari din domeniile stiintei si artelor, a stimulat marii scriitori ai acestui secol intru preocuparea de noi probleme fundamentale ale omului modern. Se remarca incercarea de a esentializa natura umana si posibilitatile de afirmare a acesteia intr-o epoca atit de complexa cum sint cele moderna si postmoderna. Importanta pe care o capata, in termeni deosebiti, critica literara, face si mai strinsa legatura ei de dezvoltare cu ideile secolului incorporate in curentele literare si relevind o gama de interpretari ale fenomenului literar. Obiectul criticii ramine a fi textul, opera literara.

In literatura universala din secolul al XX-lea se impun doua tipuri de literatura: una de tip realist, cu menirea de a continua traditiile literaturii realiste din epocile precedente, si alta de tip modernist, cu accentul pus pe innoirea literaturii atit la nivelul problematicii, al continutului, cit si la nivelul formal (structura, compozitie, genuri si specii literare, procedee artistice s.a.).

Realismul si modernismul propaga anumite trasaturi semnificative, care determina impactul literaturii cu epoca si cu cititorul care observa inovatiile. Realismul acestei epoci se asociaza, de cele mai multe ori, cu ceea ce numim ,,traditionalism", iar complexitatea curentului dat deriva din impactul pe care l-a avut asupra lui modernismul. Termenul ,,modernism" insa are mai multe semnificatii:

- este un curent literar de la sfirsitul secolului al XIX-lea in tarile Americii Latine, apoi in Spania, in Portugalia, marcat de influenta parnasianismului si a simbolismului francez (in sens restrins);

- miscarea sau curentul literar manifestat in cultura europeana de la cumpana secolelor XIX-XX, continuind pina in a doua jumatate a secolului al XX-lea, opus traditionalismului, ce se caracterizeaza prin ruperea legaturilor cu traditia, anulind-o, in consecinta, si prin innoirea literaturii in spiritul epocii moderne (in sens larg);

- uneori, in modernism este incadrat si avangardismul sau avangarda, ca forma extrema a modernismului, alteori modernismul este chiar identificat cu avangarda;

- in sens larg, termenul de modernism subsumeaza curentele avangardiste (futurismul, expresionismul, imagismul, dadaismul, suprarealismul etc.), manifestate si ele - desi diferit - in toate genurile literare.

Calificativele ,,modern-modernist" trebuie delimitate clar, care uneori se confunda sau se identifica. Nu orice opera moderna, creata in epoca modernitatii, e si modernista, in sensul de apartenenta la curentul ,,modernismul", dar toate operele moderniste sunt, totodata, si moderne, adica novatoare. Acelasi lucru se refera si la calificativele ,,postmodern - postmodernist": nu toate operele create in postmodernitate, deci postmoderne, sunt si postmoderniste, adica apartin curentului ,,postmodernismul".

2) In literatura secolului al XX-lea se intrevede puterea romantismului cu amprentele sale in lirica promovata de curentele avangardiste precum: dadaismul, suprarealismul, futurismul, expresionismul, imagismul, ermetismul, naturismul s.a. Accente deosebite se pun pe noutatea pe care o aduce opera scriitorului si incadrarea acestei noutati in spectrul tematic al epocii, care ar fi: viata, moartea, timpul, sensul existentei, idealul, iubirea, absolutul etc. Intre toate curentele de avangarda din acest secol exista un raport cantitativ, care denota realitatile civilizatiei recente si destinul omului in cadrul acesteia. Raportul dat poate stabili si un coeficient masurat intre sfera subconstientului si in explorarea adincului constiintei umane. De exemplu miscarile de avangarda, cu implicatii de nume ale renumitilor scriitori din secolul al XX-lea, aveau tendinte de a sparge tiparele literaturii precedente prin revolte spectaculoase, dar acest fapt constient a impulsionat si o marca a subconstientului la nivel de ,,creare" a ,,noii literaturi". Nu este oare o reactie a subconstientului ceea ce expun avangardistii in replicile lor ,,constiente" (dupa parerea acestora)?: ,,Omul nu este decit ceea ce face el insusi din sine" (existentialistii) sau ,,existenta precede esenta" (J. P. Sartre);

1. ,,Crestomatie de literatura universala", Bucuresti, 1993.

2. Camus A., ,,Romane", editura Hyperion, 1990.

3. Drimba Ovidiu, ,,Istoria literaturii universale ", vol.1, Bucuresti, 1999.

4. Eco U., ,,Numele trandafirului", editura Hyperion, 1991.

5. Eco U., ,,Pendulul lui Foucault", editura Pontica, Constanta, 1991.

6. Friedrich H., ,,Structura liricii moderne", Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti,1969.

7. Kafka F., ,,Castelul", editura ,,Hyperion", 1990.

8. Marx K., Engels F., ,,Ideologia germana", Bucuresti, E.S.P.L.P., 1956.

9. Pavlicenco S., ,,Literatura universala", Litera Educational, Chisinau, 2006.

10. Raymond M., ,,De la Baudelaire la suprarealism", Editura Univers, Bucuresti, 1970.

11. ,,Studii de literatura universala si comparata", Editura Academiei Republicii Populare Romane, Bucuresti, 1960.

12. www.cartix6.ro.