Leonardo da Vinci

Leonardo Da Vinci (1452 - 1519) a trăit la sfârşitul uneia dintre cele mai importante epoci din istoria artelor: Renaşterea italiană. S-a născut la 15 aprilie 1452, nu departe de Florenţa, în mica localitate Anchiano, fiind copilul nelegitim al ţărancei Catarina şi al lui Pietro, fiul notarului din oraşelul Vinci.

Pe când avea doar trei ani tatal său l-a luat de lângă mama lui. De educaţia viitorului pictor s-a ocupat tatăl său, bărbat iubit de toată lumea şi cu educaţie aleasă. Cele mai frumoase clipe ale copilăriei şi ale adolescenţei, Leonardo şi le-a petrecut pe colinele din Vinci, în mijlocul naturii. Curiozitatea micului Leonardo, greu de satisfăcut, l-a făcut pe notarul toscan să descopere curând abilităţile extraordinare ale fiului său. Totul pare să-l pasioneze pe băieţel ─ matematica, dar şi muzica sau poezia, şi nu numai ─ cunoştinţele de chimie. Este totodată inventatorul unui mecanism neobişnuit care face ca brusc, in mijlocul nopţii, patul să arunce in sus persoana care doarme in el. Însă tânărului Leonardo nu-i place să facă numai pozne ─ ia lecţii de dans, călărie şi în toate aceste domenii este un elev extraordinar de dotat. Tânărul Leonardo este in stare să petreacă ore în şir desenând. Piero Da Vinci îi observă de timpuriu abilităţile extraordinare şi îi prezintă câteva din lucrările fiului său unui cunoscut, un celebru pictor şi sculptor florentin ─ Andrea Verrocchio. Artistul nu vrea să creadă că desenele pe care le avea în faţa ochilor ieşiseră de sub mâna unui băieţel şi cere să îl cunoască pe micul geniu. În anul 1469 Leonardo îşi incepe ucenicia în atelierul lui Verrocchio devenind în scurt timp elevul lui preferat.

În 1480, Leonardo Da Vinci este acceptat la vestita academie din piaţa San Marco din Florenţa. Neinţeles de contemporanii săi, artistul scapă şi astăzi oricăror clasificări. Leonardo Da Vinci nu este un umanist tipic, în sensul strict clasic al acestui termen. Nu este un filozof-erudit, ci mai degrabă un autodidact ferm ancorat în realitate şi în tot ce este concret. Nu are încredere in reflecţiile prea mistice ale filozoficilor epocii sale. Preferă să îşi petreacă timpul la petrecerile organizate de familia de Medici sau să observe oamenii care trec pe stradă. Despre acest lucru aflăm mai pe larg din „Memoriile” artistului: „Să studiezi pe stradă pe înserat, când este vreme urâtă, chipurile bărbaţilor şi ale femeilor: cât farmec, câtă blândeţe.”

Prima lucrare cunoscută a lui Leonardo reprezintă doi îngeri cuprinşi în pictura lui Verrocchio, Botezul lui Hristos. Îngerul lui Leonardo era atât de abil şi subtil pictat incât se părea ca Verrocchio s-a hotarât să renunte la pictură în favoarea sculpturii. La vârsta de 20 de ani Leonardo a obţinut calificarea de maestru şi a fost acceptat ca membru al breslei pictorilor, Compania Sf. Luca.